O zi interesanta, cu oameni interesanti...

Sunt momente in viata in care ai senzatia ca "se clatina cerul" si , daca esti foarte atent, din mijlocul cerului , intotdeauna va aparea o raza care sa-ti lumineze calea catre un nou inceput. Ca de fiecare data, inceputul este un OM trimis de Univers, sa stearga urmele grele ale altor oameni care au trecut pe acolo si au calcat adanc... Ce minunati sunt acesti slujitori ai lui Dumnezeu si cata inspiratie primesc, sa fie tocmai acolo , la momentul potrivit... L-am intalnit cand credeam ca sunt trista si cand colo, mi-a aratat partea de fericire din mine, care astepta doar sa inteleaga si sa iasa la lumina... Asa da duhovnic, asa da slujire, cu har si cu dar... Da, e adevarat, " ce nu ne omoara, ne face mai puternici". Multumesc , Parinte!

T. Harv Eker - Frica e o iluzie ; Mintea o telenovelista

Suita de dansuri din Carpati

Zorba The Greek

Et si tu n'existais pas - Joe Dassin

DOAMNE,DACA-MI ESTI PRIETEN.... - Florin Piersic

Adrian Paunescu - Repetabila povara

Tatiana Stepa: Cantec pentru prieteni

Guang Dong - Pas de deux - LE PLUS GRAND CABARET DU MONDE

Joe Dispenza - Mecanica mintii

Dialogul interior

Parintele Arsenie Papacioc - Despre ispitire

Cum sa luptam cu gandurile - Pr.Arsenie Papacioc

Parintele Arsenie Papacioc - Stare de veselie

Thousand-Hand Guan Yin

EUROVISION 2009 WINNER -NORWAY ALEXANDER RYBAK FAIRYTALE -HQ STEREO

"Ceea ce-ti apartine..."

"Un om a murit subit...
Deodata...L-a vazut pe Dumnezeu apropiindu-se de el cu o valiza in mana.
-Fiul meu, e timpul sa mergem...
Omul L-a intrebat:
-De ce asa curand? Aveam atatea planuri...
-Imi pare rau, fiule, dar...ACUM este momentul plecarii tale...
-Dar ce ai in valiza?
-Ceea ce ti-a apartinut!
-Ce mi-a apartinut? Vrei sa spui...lucrurile mele, hainele, banii?
-Imi pare rau, fiule...dar lucrurile materiale pe care le-ai avut nu ti-au apartinut niciodata. Apartineau pamantului.
-Atunci...sunt amintirile mele?
-Imi pare rau, fiule,dar acestea nu mai vin acum cu tine. Ele nu ti-au apartinut niciodata. Apartineau timpului.
-Atunci...talentele mele?
-Imi pare rau, fiule, dar nici acestea nu ti-au apartinut. Apartineau circumstantelor.
-Atunci...prietenii mei... membrii familiei mele?
-Imi pare rau, fiule, dar nici ei nu ti-au apartinut. Apartineau drumului tau prin viata.
-Dar sotia...si...copiii mei?
-Imi pare rau, fiule, insa nici chiar ei nu-ti apartineau.Apartineau inimii tale.
-Atunci...trupul meu?
-Nici acesta nu ti-a apartinut niciodata. Apartinea taranei.
-Atunci...e sufletul meu ?
-Imi pare rau , fiule, dar sufletul...nu ti-a apartinut niciodata. Sufletul tau imi aparatinea Mie.
Disperat, omul smulse valiza din mana lui Dumnezeu si o deschise.
ERA GOALA!
Cu o lacrima de dezamagire, Omul il intreba pe Dumnezeu:
-NU AM AVUT NICIODATA NIMIC ?
-Ba da, fiule...
-FIECARE DIN MOMENTELE PE CARE LE-AI TRAIT , AU FOST NUMAI SI NUMAI ALE TALE..."

ANONIM

" Fericirea este ceea ce împarti cu cineva..."

"Fericirea este ceea ce împarti cu cineva...: Ochii insa sunt orbi.Cu inima trebuie sa cauti!" http://costinapetrei.blogspot.com/2011/01/acest-om-si-a-construit-o-casa-in-ceruri.html.

In asteptarea Rusaliilor...

          Duminica Cincizecimii sau a Rusaliilor, ziua in care Duhul Sfant Mangaietorul a fost trimis pe pamant, in chip de limbi de foc si s-a asezat pe capetele Sfintilor Apostoli...
         Acest foc Dumnezeiesc care "de la Tatal purcede" a sfintit cei 12 Apostoli si a inceput sa se reverse in chip miraculos peste crestini, aducand  cu sine harul mantuitor (asa dupa cum spune Parintele Cleopa).
          Mi-a draga aceasta sarbatoare, la fel de draga precum Craciunul sau Pastele...; da...Iisus Fiul de Dumnezeu, s-a nascut pe pamant, s-a jertifit prin moarte pe cruce, a inviat si s-a inaltat la cer... si-a terminat prima parte a misiunii sale...a plecat la Tatal, dar, nu ne-a lasat singuri... Duhul Sfant Mangaietorul a venit in locul sau in lume...sa ne mangaie, sa ne sfinteasca , sa ne calauzeasca...
          In fiecare Sfanta Liturghie, minunea se repeta... Duhul Sfant , invocat de preoti , vine iar si iar  si se asaza pe capetele celor curati...ce minunata binecuvantare  de la Dumnezeu!
          Cum sa nu iubesti aceasta sarbatoare...aceasta minune, prin care Dumnezeu ne atinge iar si iar...nu trebuie decat sa fim suficient de curati sufleteste pentru a primi o vibratie atat de inalta... pentru a o simti...pentru ca darul Duhului Sfant sa-si faca simtita prezenta si sa mangaie si calauzeasca viata noastra ... pentru ca focul interior- Scanteia Divina - sa se activeze iar in noi...
          Mi-e draga sarbatoarea asta...cred ca e o alta sansa pe care Dumnezeu ne-a dat-o ca sa descoperim Scanteia Divina din noi...
          Mi-e drag chiar si faptul ca ne pune la munci grele , ne incearca credinta si inima,  pentru ca sa-L putem recunoaste... cum altfel sa simti prezenta Duhului Sfant, decat dupa lungi si grele incercari de curatare sufleteasca si trupeasca...pana ajungi atat de pur...ca poti sa-L simti...
        Si totusi...exista oameni care ating acest punct in viata lor...Oameni care-l cunosc...
        Oameni prin care Duhul Sfant se manifesta...

Multumesc...si un cadou muzical...

Multumesc tuturor celor care au trecut , cu voie sau fara voie , prin paginile acestui blog ; multumesc celor care au citit, care au zambit, care au discutat...daca ceva le-a ramas in inima, ma declar multumita...multumesc celor care m-au sprijinit...si carora nu li s-a parut prea ciudata ideea...
Adresez tuturor  gandurile mele bune! 
Lumina, Iubire, Armonie!
Si ...UN CADOU MUZICAL...sper sa fi atins cat mai multe gusturi...
Cu drag,

Sara pe deal - MADRIGAL si... Eminescu

Fericirile...

Cornelia Gotia -O vai, vai Ierusalime

Tudor Gheorghe - Au innebunit salcamii (LIVE)

Tudor Gheorghe, imperial

muzica romantica

Rada and Zobar: A Gypsy Love Story

Irezistibil...tango!

Goran Bregovic-Eurovision 2008-Kalashnikov

Andre Rieu - Shostakovich' Second Waltz

Sa ne iubim necazurile!

      " Noi punem mare accent pe acceptarea si trairea tuturor evenimentelor pe care ni le ofera viata. Exista un motiv pentru fiecare experienta , iar respingerea sau negarea ei ne face sa nu o lasam sa ne patrunda in totalitate.Este mult mai bine sa acceptam situatia , sa ne invatam lectia si sa ne eliberam. Prin urmare, trebuie sa ne accpetam si sa ne iubim toate greutatile , durerile si necazurile. Toate acestea reprezinta lectiile pe care noi insine le-am ales pentru a invata, deci trebuie sa le iubim si sa le absorbim- cu alte cuvinte, sa mancam tot fructul, ca mai apoi sa ne putem continua drumul spre o alta zona, mult mai luminoasa.

          Cei care se razvratesc in fata unei situatii si spun : <Acesta nu sunt eu , nu fac asa ceva, imi resping aceasta boala/problema, nu le voi accepta niciodata!>, sunt cei care nu-si invata lectiile. Ei au ales sa-si refuze trecutul. Toti avem cate ceva dureros din trecut , dar daca ni-l acceptam in totalitate atunci putem trai experienta a ceea ce ne-am ales. In trecut am sadit un pom, iar acum ii mancam fructele. Indiferent cand a fost el plantat-in alta viata sau la inceputul acesteia-fructele sale trebuie mancate, caci, daca nu o facem, suntem blocati in acea energie si nu avem libertatea de a trece la urmatoarea noastra experienta. 

              ...Orice se intampla, se intampla dintr-un anumit motiv, intrucat noi am atras acel lucru spre noi. Orice experienta este atrasa fie de ceva dintr-o viata trecuta , fie din cea prezenta, sau , cateodata, este un ajutor dat semenilor care si ei invata din ea- dar acest lucru se intampla mult mai rar. Asadar, noi acceptam tot ce ni se intampla si stim ca dificultatea va disparea, daca o iubim. Daca ii opunem rezistenta, atunci ii dam problemei noastre energia necesara pentru ca ea sa continue. 

                    Prin urmare, o absorbim si o iubim pana dispare".

         Stuart Wilson , Joanna Prentis , "Esenienii  Copiii Luminii " , Editura  For You, 2010 , pag. 63-64.

A trai intr-o lume fara timp...

             "Acesta era unul dintre darurile pe care Iisus ni le-a adus multora dintre noi - capacitatea de a ne concentra si de a actiona in prezent, intr-un fel in care nu o mai facuseram vreodata, pana la venirea lui. Daca poti ierta in intregime, trecutul dispare din fata ta. Daca poti ierta in intregime, nu mai trebuie sa te ingrijorezi nici pentru viitor- si poti functiona ca fiintele pe deplin trezite, constiente in totalitate , care muncesc si traiesc in interiorul momentului de acum si concentreaza energiile Prezentei Divine.

                  Nimic altceva nu este mai important pentru tine si nu va mai exista nimic altceva. Acesta este motivul pentru care Iisus emotiona puternic atat de multa lume. Oamenii puteau sa simta ca erau impinsi in afara timpului si ca intra intr-o lume fara timp, ieseau in afara propriului lor trecut si intrau in prezentul etern, care este singurul loc in care ai putere. Trecutul si viitorul iti fura puterea, daca te prind in mrejele sentimentelor de vinovatie, griji si neliniste. Numai prezentul este cel care iti da putere, iar iertarea este cheia care iti garanteaza sederea in interiorul acestui centru, de unde iti extinzi constienta si traiesti pe deplin in momentul de acum. Acesta este modul de viata pe care ti l-a harazit Dumnezeu, este bucurie, este libertate si este ceea ce ne-a invatat Iisus- adica cel mai minunat dar pe care el ni l-a oferit."

         Stuart Wilson , Joanna Prentis , "Esenienii Copiii Luminii" , Editura For You, 2010, pag. 166.

In fata mortii...fantastic!

http://dincolo-de-materie.blogspot.com/2011/06/experienta-in-preajma-mortii.html

Mergand spre lumina...

            " Daca-ar fi sa mergi tot timpul spre lumina,
              ai avea mereu in spate umbra.
              Partea proasta ar fi
              ca n-ai putea sa intelegi
              cine  se ascunde in umbra ta."

                  Simona Gropean, "Altarul din mine", Editura EMIA 2002

森の木琴

Eckhart Tolle - Pain Body

EU

"Eu sunt ceea ce sunt
 si altceva eu nu pot fi
 si nici macar nu stiu
 ce sens are verbul
 ce nu ma-ncumet a-l rosti.
 Dar, poate ca ceea ce sunt
 e ceea ce merit a fi!

 Sau poate este suferinta
 si marea verde de-ncercari,
 si nu am dreptul la dorinta
 de a trai in <nicaieri>!"

             Simona Gropean, "Altarul din mine", Editura EMIA 2002.

Eu sunt

Cand calc tarana-n picioare

   "Cateodata,  cand calc tarana-n picioare,
    mi-e frica sa nu deranjez stramosii
    si-atunci imi scutur talpile cu-ngrijorare:
    poate-i mai bine sa merg cu pantofii.

   Imi scutur talpile si merg mai departe.
   Nu stau foarte mult intr-un loc,
   mi-e teama ca tarana ma arde
   daca o calc fara rost."

           Simona Gropean, "Altarul din mine", Editura EMIA, 2002

Sa ai in suflet primavara...

        Iubesc natura, in orice ipostaza s-ar afla ea; ma identific cu primavara, cu vara , cu toamna, cu iarna...; aceste patru ipostaze ale frumusetii ei, nuantate in alte zeci de aparitii fermecatoare, imi dau sentimentul ca zbor... ca plutesc prin aer , ca sunt una cu copacii, cu apa , cu florile , cu muntii... Simt tristetea toamnei, simt bucuria reinvierii din primavara, simt cum frigul imi patrunde adanc in oase iarna...intotdeauna am am avut sentimentul ca sunt mai aproape de natura decat de oameni...parca fac parte integranta din ea...

Sa calci pe pamant e un privilegiu...sa mergi cu picioarele prin iarba, sa atingi un copac, sa privesti fascinat o apa curgatoare care iti susoteste la nesfarsit povestile ce le-a auzit in drumul ei... sa privesti cerul, norii pufosi, luna sau stelele, asta e o adevarata incantare a sufletului, e un dar de la Dumnezeu! Abia atunci le vezi...
Si apoi...incepi sa tragi aer in piept...si simti...mirosul verde crud al ierbii, miros de pomi infloriti, miros de flori... de liliac...ori iti arde buzele aerul uscat al verii sau frigul iernii iti da fiori...
Apoi...incepi sa auzi...ciripitul unei pasari, chemarea unui greier, supararea unei broscute...latratul unui caine...fasaitul apei ce se prelinge incet si sinuos...
Apoi...gusti din bunaciunea fructelor zemoase si ...esti in al noualea cer!
Vezi, auzi, mirosi, simti gustul pamantului...ce mai ramane? Aplica si iubirea...la aceasta ecuatie...simte-te una cu pamantul si iubeste-l ! Pe el si pe cel care l-a creat!

Cand iti deschizi inima atat de mult incat incape tot pamantul in ea, nu mai e loc pentru mizerii! Nu mai incape nimic altceva decat nesfarsita stare de bine, de pace, de liniste, de iubire pur si simplu...simti ca esti binecuvantat pentru ca traiesti aici si acum pe acest pamant minunat! Da! Cand traiesti aceste sentimente, te simti tu insuti binecuvantat de Dumnezeu; te simti important pentru simplul motiv ca ai dreptul sa traiesti pe aceasta planeta minunata , sa respiri impreuna cu ea, sa evoluezi impreuna cu ea...simti ca esti o parte integranta  din ceva...din altceva...simti ca ai un rost, ca meriti sa traiesti, ca cineva ti-a recunoscut acest drept si tu il desavarsesti...Amin!

SPIRIT INDIAN

Trup din ganduri

"Florile ce le port in trup
 sunt flori fara de moarte.
 Ele sunt ganduri cu care te-ating
 atunci cand lumina te arde.

 Trupul din ganduri
 mi l-am facut
 ca sa pot cauta alinare
 atunci cand trupul nu mai e trup,
 atunci cand lumina ma doare."

       Simona Gropean, "Altarul din mine ", Editura EMIA , 2002.

"Onoreaza-l pe cel fara de patimi..."

"...daca ai intalnit un om care sa traiasca fara patimi - daca poti gasi un hristos, un buddha - cinsteste-l pe acel om...deoarece el a reusit aproape imposibilul : a scapat de incatusarea umanitatii. El nu mai este un prizonier, nu mai este un sclav, ci si-a afirmat individualitatea , si-a pus in manifestare inteligenta. El nu mai traieste ca un ignorant. Fiinta sa este plina de intelepciune, de lumina, de incantare; intunericul a disparut definitiv."
          OSHO , "Dhammapada calea legii divine revelata de Buddha", vol.6 , Editura RAM , 2003.

Rugina care-mi strabate trupul

"Rugina din sufletul meu,
n-are nimic comun cu Dumnezeu.
Ea vine din lungi cautari
pe care le-am incercat pana ieri.
Ea stie ca durerea nu piere
daca nu stii s-o inlaturi.
Ea-si cauta drum in tacere
pana-ti intuneca doruri.

Apoi canta ca o pasare a mortii
pe care viata nu o vrea alaturi."

    Simona Gropean, "Altarul din mine", Editura EMIA 2002.

Prietenul meu, Iisus

           "Nu stiu altii cum sunt , dar eu...", de-a lungul vietii mele pamantesti de 36 de ani, am avut o viziune constanta: prietenul meu Iisus!
             Daca m-am simtit singura, daca m-am simtit trista sau amarata de viata, daca am suferit, daca viata mi se parea o povara, ori daca m-am simtit linistita, daca am facut pace cu mine insami, intotdeauna,  vesnicul , eternul Iisus, era in mintea mea. Nu stiu sa fi avut vreun alt prieten mai credincios de-a lungul vietii mele. Dimineata si seara, la orice ora din zi si din noapte ,nici macar nu trebuia sa-l chem, stiam sigur ca este acolo, in jurul meu, in mintea mea, in inima mea, in sufletul meu... desi nu l-am vazut niciodata!
              Poate ca , asemeni lui Simon Petru , de multe ori m-am lepadat de El, dar, El sigur nu s-a lepadat niciodata de mine! Poate ca , de multe ori, m-am suparat pe El, dar, El... nu s-a suparat niciodata pe mine....; poate ca, de multe ori, L-am considerat nedrept, dar El, in intelepciunea Sa... a inteles ignoranta mea...si M-a iertat! Da, M-a iertat, a avut rabdare cu mine... a asteptat cu blandete sa cresc... sa inteleg...sa accept... sa nu mai judec... sa am rabdare...sa gasesc pacea din mine...sa gasesc bucuria din mine...sa ma inteleptesc! Sa iubesc viata, pur si simplu ! Fara sa cer nimic in schimb ! Asa cum M-a invatat El...Nu cred sa fi avut vreodata vreun alt prieten mai bun , mai devotat...
             Nu stiu cum arata la fata, dar Il cunosc mai bine decat ma cunosc pe mine insami...; daca e sa fiu sincera cu mine... nu stiu nici acum cine sunt...nu ma pot defini... dar ...pe El...Il cunosc! L-am vazut in toti oamenii, l-am vazut in fiecare trasatura de caracter a cunoscutilor mei , l-am vazut in bunatatea unui om, in suferinta altuia, in altruismul unui copil , in bucuria unui batran... in curatenia sufletelor atator oameni dragi; L-am vazut in copii, L-am vazut in batrani, L-am vazut in cei suferinzi, L-am vazut in cei blanzi...L-am vazut in cei puternici, in cei curajosi, in cei ce iubesc cu inima, in cei ce lupta pentru dreptate si adevar; L-am vazut de atatea ori in viata mea incat am permanenta senzatie ca e peste tot, omniprezent, omnistient...
           Pentru prietenul meu Iisus, azi este o zi foate grea: e vinerea patimilor , e ziua in care El si-a daruit viata pentru mine! E ziua in care mi-a promis ca prin jertfa Sa, sufletul meu se va mantui... e ziua in care a devenit posibila Invierea! Astazi, stau de vorba  cu prietenul meu Iisus; vreau sa stie ca Ii sunt alaturi , ca Ii respect suferinta, ca Ii astept Invierea... in sufletul meu! Astazi mor impreuna cu Iisus pe cruce , pentru ca Sa-i fac loc sa Invieze in inima mea! Iar si iar si iar, in fiecare an.... macar atata lucru pot sa fac , pentru cel mai bun prieten al meu!

Un visin...

"Am trecut pe lang-un visin inflorit!
 Atat de bine mirosea,
 Incat cu ochii adumbriti
 Am stat un pic : s-adulmec clipa!

 Doamne, daca exista RAI,
 Te rog sa-i faci intrarea
  Dintr-o carare de visini!
  Si cand o sa ma-ntampini
  cu bratele-Ti mari,
  Sa fie in floare caisii!"
                     
                 Simona Gropean, "Altarul din mine", Editura EMIA, 2002

Iarta si nu judeca!

      " Iertand, stergi ce ierti. Ce ierti la altul, tie ti se sterge. Judecata aceasta te scoate de sub judecata."
                                                                            Parintele Arsenie Boca

Sa traiesti in lume...si-n afara ei...

   

"...Sa traiesti in lume, fara sa fii identificat cu ea. Atunci iti va aparea in fiinta fericirea , celebrarea, rasul, incantarea, iubirea. Si numai asa vei fi capabil sa duci cu tine aceasta iubire in lumea de dincolo, deoarece este ceva care se produce in tine insuti; nu este o iubire dependenta de cauze exterioare.

    Tine minte unul dintre cele mai fundamentale lucruri din viata: mai devreme sau mai tarziu vei pierde tot ce este dependent si determinat de cauze exterioare. Un lucru este absolut sigur: nu vei putea duce cu tine , dupa moarte, nimic din exterior - insa nu vei putea niciodata pierde ceea ce este produs in interiorul fiintei tale.

    Corpul poate fi distrus , dar nu si cantecul. Trupul va disparea , dar nu si dansul. Dansul, cantecul, fericirea se vor contopi in cantecul universal, in fericirea universala, in oceanul infinit al constiintei , adevarului si dumnezeirii."
                                                                   OSHO " Dhammapada" vol.3, Editura RAM, 2002

Arcturian - DNA Awaking

Daruieste...pentru a primi!

"Daruieste din cunoasterea ta. Este o cale de a atinge nemurirea".
                                                                  DALAI  LAMA

Iubesc...primavara!

"Daca privesc o narcisa,
 Sufletul mi se umple de soare!
 Dac-o ating, intr-o clipa
 Simt cum privirea ma doare...

 De-ar fi sa traiesc un etern anotimp,
 N-as alege nici iarna, nici vara.
 Singura-n lume si timp
 M-as marita cu primavara!"

   Simona Gropean, "Altarul din mine", Editura EMIA 2002

The Piano - Amazing Short - Animation by Aidan Gibbons, Music by Yann Ti...

"Au innebunit salcamii..."

http://www.youtube.com/watch?v=aJq2VAnfPtw

Salcami infloriti

Sa stii sa pierzi...

 "Cand pierzi, nu pierde si lectia."
                             Dalai Lama

SELECTIA...

     "Vine un moment in viata cand realizezi :
       Cine conteaza,
       Cine nu a contat niciodata,
       Cine nu va mai conta...
       Si cine va conta intotdeauna..."
                                                         ANONIM

Stiu

"Eu stiu ca nu am dreptul de a cere!
 N-am nici macar dreptul de-a sta
 In fata Ta, umil, si-a Te ruga
 Sa nu ma uiti in ruga Ta!
 Dar imi plec capul in tacere
 Si astept sa vii in viata mea.
 Stiu c-o sa vii : Esti regasirea!"

       Simona Gropean "Altarul din mine", Editura EMIA, 2002

"Voile lui Dumnezeu"

         "...Multi cred ca cel care sufera este negresit pacatos. Ei banuiesc, neintemeiat si naiv, ca necazurile vin mereu ca pedeapsa pentru calcarea legii dumnezeiesti. Asa s-a petrecut in cazul dreptului si mult incercatului Iov. Cei trei prieteni ai lui, care l-au vizitat in timpul durerilor sale , cu toate ca nu cunosteau vreun pacat al lui, ii ziceau : < Au nu cumva grozava e rautatea ta si multe, fara numar, pacatele iti sunt? >{Iov, 22, 5}.

          ...Si astazi ii aud pe multi spunand : <Daca Dumnezeu i-ar iubi pe saraci, nu i-ar fi facut saraci>. Iar altii, vazand vreun om milostiv suferind de o boala grea, ii intreaba : < Unde s-au dus milosteniile tale? Unde s-au dus binefacerile tale?>. Intrebari prostesti.

     Cum Il osandesti , omule, pe Dumnezeu cu atata usurinta si graba? Ar putea vreodata Dumnezeu sa-i urasca pe saraci si pe virtuosi , si sa-i iubeasca pe bogati , si desigur pe cei rai si nemilosi? Ca sa nu pacatuiesti prin asemenea blasfemii si cugete nebune iti voi explica ce iubeste si ce scarbeste Dumnezeu.

       Dumnezeu il iubeste pe cel care pazeste poruncile Sale...nu pe cel care are bogatii, nu pe cel care este sanatos...Si pe cine scarbeste Dumnezeu? Pe cel care nu pazeste poruncile Lui.

       Asadar, atunci cand vezi pe cineva care nesocoteste voia si legea lui Dumnezeu , fie ca-i bogat, fie ca-i sanatos, sa nu te indoiesti ca Dumnezeu si-a intors fata de la el. Dimpotriva, pe cel virtuos si evlavios, fie ca-i sarac, fie bolnav, Dumnezeu il iubeste. N-ai auzit ce spune Scriptura? <Domnul il cearta pe cel pe care-l iubeste si-l bate pe fiul caruia-i poarta de grija> {Proverbe 3,12}

...Nu trebuie sa ne para rau pentru cei care sunt incercati si sufera, ci pentru cei care, in vreme ce pacatuiesc, nu sunt pedepsiti. Pedepsele, de altfel, impiedica pacatul si conduc la virtute.Insa daca e asa, imi veti spune , daca intr-adevar pedepsele indeparteaza raul, de ce nu ne pedepseste Dumnezeu pentru fiecare pacat al nostru? Va voi raspunde: daca Dumnezeu l-ar fi pedepsit pe fiecare om pentru fiecare pacat al lui, omenirea intreaga ar fi pierit si posibilitatea mantuirii s-ar fi irosit".

       Sfantul Ioan Gura de Aur "Problemele vietii", Editura Cartea Ortodoxa- Editura Egumenita, pag.19-21.

Iubirea crestina...

     "Domnul, inainte de a fi predat in mainile iudeilor si de a fi rastignit, a dat o porunca pe care a numit-o noua, porunca iubirii : <Porunca noua va dau voua : Sa va iubiti unii pe altii (Ioan 13,34)>. Insa de ce a numit-o noua, de vreme ce exista si in Vechiul Testament? Pentru ca a dat-o intr-un fel nou, imbunatatit, superior. De aceea a adaugat : < Asa cum v-am iubit Eu pe voi, asa si voi sa va iubiti unii pe altii>. Iubirea Mea pentru voi, voia sa le spuna, nu este ca rasplata la ceva pe care Mi l-ati oferit, caci eu v-am iubit primul. In acelasi fel si voi trebuie sa le faceti bine semenilor vostri, nu ca rasplata, ci din iubire spontana. Si fara sa aminteasca de minunile pe care le vor savarsi in numele si cu puterea Lui , a spus ca iubirea este aceea care-i va deosebi si-i va face ucenici ai Sai. Ciudat! De ce nu minunile, ci iubirea? Deoarece iubirea este insusirea principala a sfintilor si temelia virtutii.  Prin aceasta ne mantuim toti, ea naste lucratori ai lui Hristos, ea incanta sufletele, ea aduce oile pierdute in staulul Bisericii.

...Daca iubirea ar fi stapanit pretutindeni, lumea noastra ar fi fost atat de diferita! N-ar fi fost nevoie nici de legi , nici de tribunale, nici de pedepse. Nimeni nu si-ar fi nedreptatit aproapele. Crimele, certurile, razboaiele, rascoalele, rapirile, partinirile si toate nedreptatile ar fi disparut. Rautatea ar fi fost cu totul necunoscuta. Caci dragostea are marele avantaj ca nu are legatura, precum alte virtuti, cu anumite rautati. Lepadarea de cele materiale, de pilda, se leaga deseori de slava desarta, usurinta de a invata cu ambitia, facerea de minuni cu mandria, milostenia cu desfraul, smerita cugetare cu inaltarea launtrica , etc. Acestea nu exista in iubire, in iubirea adevarata. Omul care iubeste traieste pe pamant ca si cum ar trai in cer, cu liniste si fericire neumbrite, cu sufletul curatat de invidie, zavistie, manie, mandrie, rea dorinta. Asa cum nimeni nu-si face rau siesi, la fel nici el nu-i face rau aproapelui sau, pe care-l considera un alt sine. Iata omul iubirii-un inger pamantesc! Insa cel care nu are iubire, oricate minuni ar face, oricata cunoastere desavarsita a celor dumnezeiesti ar avea, mii de morti de-ar invia, nimic n-ar castiga , de vreme ce traieste doar pentru el, departe de ceilalti. Tocmai de aceea Hristos a asezat iubirea de aproapele ca dovada de iubire desavarsita pentru El."

               Sfantul Ioan Gura de Aur "Problemele vietii", Editura Cartea Ortodoxa- Editura Egumenita, pag. 141-144.

Chiar am invatat ??

"Am invatat:
                   -...ca ar trebui sa fim multumiti ca Dumnezeu nu ne da tot ce cerem;
                   -ca lucrurile marunte, de zi cu zi, fac viata mai frumoasa;
                   -ca, in adancul sufletului, fiecare dintre noi doreste sa fie iubit si apreciat;
                   -ca ignorand ce nu-ti place, nu schimbi nimic;
                   -ca cea mai buna metoda pentru a creste e sa ma inconjur de persoane mai destepte decat mine;
                   -ca orice persoana pe care o cunosti merita sa o saluti cu un zambet;
                   -ca sansele nu se pierd niciodata, cele pe care le-ai ratat tu , cineva le va gasi;
                   -ca, daca ai in suflet rautate, fericirea va cauta alt suflet in care sa se instaleze;
                   -ca un zambet e cea mai ieftina metoda de a-ti imbunatati aspectul..."
                                                                                                                                ANONIM

EGOOOO!!! Lumesc...sau spiritual...

       "...toate egourile sunt periculoase, deoarece egoul este o entitate falsa. De fapt, el nu exista. El se afla acolo datorita faptului ca tu nu esti deloc constient, nu stii cine esti.
           Egoul este precum intunericul. Intunericul nu are o existenta proprie, ci este doar absenta luminii. De aceea nu poti actiona niciodata in mod direct asupra intunericului. Daca vrei sa-l inlaturi, nu o vei putea face decat prin intermediul luminii, deoarece este existentiala, ea are o existenta pozitiva...
           Egoul este o non-entitate; este absenta constientizarii, a atentiei. Ori de cate ori nu esti constient, egoul, intunericul se reinstaleaza in fiinta ta.
           Si toate egourile sunt periculoase, deoarece prin ele oamenii traiesc in ceva ne-existential. Ei traiesc pentru ceva ce nu exista, se sacrifica pentru ceva inexistent. Acesta este pericolul. O viata reala este sacrificata pe altarul unui obiect ireal.

           Toti alearga dupa bani, dupa prestigiu, dupa putere, dar, de fapt, nimeni nu este interesat de bani , putere sau prestigiu. Acestea sunt caile prin care supravietuieste egoul. Daca ai mai multi bani, vei avea si un ego mai puternic. Dorinta fundamentala este expansiunea egoului, insa cu cat acesta este mai puternic, cu atat intunericul interior devine mai dens...

            Insa , egoul spiritual este cel mai periculos dintre toate, deoarece el nu este la fel de grosier cum sunt celelalte...este foarte subtil; el este precum un parfum. Din acest motiv, nici nu il poti indeparta la fel de usor ca pe o piatra. Si cu cat devine mai spiritual, cu atat devine mai subtil. El devine pios, umil, religios si cand o otrava este pioasa, bineinteles va fi extrem de periculoasa , deoarece tu vei crede ca este un nectar.

             ...un om obisnuit se poate lauda ca are foarte multi bani , dar o persoana religioasa va pretinde ca ea este cea mai virtuoasa din lume...si chiar va cauta sa-si manifeste puterile spirituale.

             ...Renunta la ideea ca esti separat de existenta. Si nu te gandi sa incepi sa lupti cu egoul, acesta este un nonsens.Tot ce trebuie sa faci este sa dai nastere la cat mai multa constientizare, sa devii din ce in ce mai plin de lumina, sa fii din ce in ce mai atent si, vei vedea, egoul va disparea de la sine. Iar cand egoul dispare singur , atunci vei fi coplesit de o binecuvantare extraordinara, vei trai beatific si liber. Cand in tine nu mai exista nici un ego-nici lumesc si nici spiritual - atunci esti una cu Dumnezeu. Bariera, ultima bariera a fost inlaturata.

               Si a cunoaste Divinul inseamna a experimenta viata in simplitatea si frumusetea ei deplina. A-l experimenta pe Dumnezeu inseamna a experimenta adevarul in eternitatea sa. Atunci vei trai dincolo de nastere si moarte, dincolo de timp si minte."

            OSHO "Dhammapada calea legii divine revelata de Buddha" - volumul 7 , Editura RAM, 2003, pag.89-92.

                  Nota Bene:

                  Fara  a avea pretentia de a discuta aici un subiect atat de delicat si complicat precum este personalitatea lui OSHO si opera sa ,ori convingerile sale existentiale si calea propusa de el, doresc sa precizez  doar ca il gasesc pe OSHO... (aici, in aceste scrieri - din conferintele sale),  foarte actual...pentru eternitate...si ca, cel putin din perspectiva acestor spilcuiri ale subiectelor abordate , pare, in opinia mea,  foarte aproape de... gandirea crestin-ortodoxa! De fapt, adevarul e universal...nu?! Doar ca e spus cu alte cuvinte...

Actul de a constientiza...

"Cel care a devenit intr-adevar constient, vede pretutindeni un singur lucru: ca tot ce se naste moare, ca tot ce are inceput  va avea si un sfarsit, ca totul este un flux. Nu merita sa te agati de nimic de aici, nu merita sa posezi nimic, deoarece totul va disparea mai devreme sau mai tarziu. de aceea, un om constient, va trai prin non-posesivitate. El fiinteaza in lume detasat, calm, relaxat, vazand pretutindeni decaderea si inaltarea si stiind ca lucrurile apar si dispar; el ramane un martor detasat. Cand ii apare suferinta, el nu isi va face nici un fel de griji, pentru ca stie ca aceasta va disparea; cand isi face aparitia fericirea, nu se va infierbanta, nu va deveni entuziasmat, deoarece stie ca si aceasta este efemera.

  Constiinta ii da o noua viziune, un nou tip de privire-fara nici un fel de pasiune si patimi. El doar priveste, fara sa doreasca. Iar cand privesti limpede, fara ca in interiorul tau sa existe nici macar o singura dorinta, lumea va arata cu totul diferit. Priveste prin dorinte si totul va fi colorat de acestea; tu vei colora si impodobi totul in functie de dorinta pe care o ai.

  ... Toti privesc  doar din propriile lor interese, din lumea dorintelor, a asteptarilor, a pasiunilor, lacomiei, invidiei. Exista o mie si unul de lucruri care stau intre tine si lumea ta interioara; de aceea nu o poti vedea clar.

    Odata ce ochii ti s-au limpezit, ti s-au curatat complet de impuritati, tu vei deveni o oglinda pura, care va reflecta exact ceea ce este. Si acesta este adevarul, iar adevarul elibereaza- dar trebuie sa fie descoperit de tine. Adevarul meu nu te poate elibera...Singura posbilitate de a fi cu adevarat liber este sa descoperi singur adevarul. Si tot ce trebuie sa faci este sa privesti cu ochi nepartinitori, neperturbati de nimic si de nimeni.

...Transcede dualitatea si...te trezesti din somn...

...Pe Buddha il poti iubi, dar niciodata nu vei putea sa-l urmezi; pe Hristos nu il poti imita, ci doar iubi. Si , bineinteles, numai iubirea te poate ajuta sa intelegi , iti va da curaj sa pornesti in cautare, iti va inatari spiritul pentru a putea patrunde in necunoscut. Ea iti va fi de un imens ajutor, deoarece in aceasta calatorie mergi fara nici un fel de harti si te avanti intr-un ocean complet necunoscut. Celalalt tarm nu este vizibil si nu ai nici o garantie ca vei ajunge vreodata la el. Insa, cand il iubesti pe Buddha, pe Hristos, pe Lao Tzu, pe Krishna, pe Zarathustra, in inima ta apare o incredere totala : malul celalalt trebuie sa existe, din moment ce au existat cateva fiinte care au ajuns la el. Daca voi porni in cautarea sa cu intreaga  mea fiinta, atunci am siguranta ca o sa-l descopar.

   Insa riscul este foarte mare si trebuie sa faci totul singur; nimeni nu te poate insoti pe cale"

       OSHO "Dhammapada calea legii divine revelata de Buddha- volumul 7 , Editura RAM 2003"

Dintr-o alta perspectiva, despre Dumnezeu...

" Tine minte: Dumnezeu nu este nici barbat si nici femeie. Sau, poti spune ca este ambele si nici una. Dumnezeu este sinteza finala a tuturor opusilor. Barbatul este o extrema, femeia alta extrema. Dumnezeu nu este o extrema , el este intreaga existenta. El este atat de vast incat poate contine toti polii opusi-acestia devin complementari in el/ea...

     Dumnezeu nu este nici barbat si nici femeie. De fapt, Dumnezeu nu este o persoana...Inlatura-ti din minte aceasta idee ca Dumnezeu este un batranel care sta in cer pe un tron din aur , de unde ne controleaza pe toti-un fel de papusar suprem.

     Dumnezeu nu este o persoana, ci este armonia finala a existentei. Aminteste-ti in permanenta de aceasta armonie , de muzica, de melodicitate...si vei cunoaste dumnezeirea. Asculta trilul unei pasari ... si vei fiinta in dumnezeire. Aceasta tacere in care traim acum...iata dumnezeirea...

      Existenta este sinonima cu Dumnezeu."

               OSHO, "Dhammapada - calea legii divine revelata de Buddha-volumul 7", Editura RAM 2003, pag.127-128.

Poarta spre divin...

"Omul este aproape un robot; el inca nu poate fi numit fiinta umana, deoarece traieste total inconstient, este pe deplin adormit.Pentru un om cu adevarat constient, multe lucruri vor deveni imposibil de facut. In primul rand, lui ii va fi imposibil sa se indragosteasca. Indragostirea pe care o cunosc oamenii este doar un proces biochimic, hormonal;ei sunt subjugati de iubire.Un om constient se va inalta in iubire; calitatea iubirii lui devine cu totul aparte.Aceasta nu mai este dependenta de o relatie exterioara, ci este mai degraba o stare a fiintei. El este atat de plin de iubire, incat nu poate sa nu o impartaseasca si face asta intr-un mod cu totul neconditionat, fara sa mai ceara nimic in schimb; el va fi pe deplin multumit ca nu i-a fost respinsa iubirea. Cand traiesti prin iubire te simti recunoscator, iar prezenta ta nu va fi o incatusare pentru celalalt. Nu vei fi absolut deloc posesiv, ci ii vei acorda celuilalt o libertate neconditionata. Iar cand iubirea ofera libertate, iubitii incep sa se inalte, sa se ridice spre Dumnezeu. Iubirea devine o poarta spre Divin."

                                                                                                                                           OSHO

Itzhak Perlman - Massenet (Meditation from Thais)

Pacatul mental

         Nu am inteles cu adevarat acest concept, decat dupa ce am vazut filmul OSTROV!
         Adica... ce mare lucru... sa pacatuiesti in gand...
         Si apoi, mai era si posibilitatea izbavirii...nu?!
         Doar tot crestinul se roaga : " Si ne iarta noua pacatele noastre ... stiute sau nestiute... savarsite cu fapta sau cu gandul...!"
         Nu am dat o prea mare importanta acestui aspect nici dupa ce am citit numeroase articole despre puterea gandului....
         Adica... imi spuneam : o , ce minunat ! Gandul are o asemenea putere si insemnatate ! O , ce idee minunata! Poti sa creezi cu gandul! E extraordinar!
          A , poti sa si pacatuiesti cu gandul...?! Da, stiu... dar... asta ma intereseaza mai putin... nu e asa de important si nu am timp acuma pentru asta....
          Cand am vazut filmul Ostrov, m-am cutremurat! Atunci m-a izbit!
           Adica...omul asta a suferit si s-a chinuit x ani, a cerut izbavirea si mantuirea sufletului sau , pentru o crima pe care nu o comisese in realitate??!!
           DA,  DAR  MENTAL  A COMIS-O!
          A, ca rezultatul nu s-a produs in realitatea noastra , asta e altceva...in mintea lui s-a produs; in inima lui s-a produs... si asta a schimbat totul... asta i-a schimbat viata! Constientizarea acestui pacat a facut din el un alt om si... in cele din urma ... l-a transformat total...
         Frumusetea drumului sau , puritatea in care traieste pana in ultima clipa a vietii sale , chinul care ii macina sufletul ... si modul in care ajunge , prin credinta, la Dumnezeu... e cutremurator!
         Desigur , natura umana e inclinata spre a incerca pacatul ... dar , de acum inainte, de fiecare data cand voi mai pacatui "in gand", am "sa ma gandesc" la  filmul Ostrov... ca sa nu uit...!

Am intalnit oameni care mi-au schimbat viata!

         "Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine!"

                                                                       Gabriel Garcia Marquez

         Da! Am experimentat! E adevarat! Exista oameni a caror simpla prezenta in jurul tau , te poate face alt om! Exista oameni care au puterea de a transforma alti oameni! De a misca ceva in sufletul, in mintea , in inima altor persoane!
         Exista oameni care, atunci cand ii intalnesti, te fac sa simti atingerea lui Dumnezeu , prin vorbele lor...prin faptele lor...
        Sa fii contemporan cu astfel de oameni , e o binecuvantare!
        Daca ai capacitatea sa ii recunosti!

        " Si dintr-o data, am deschis , razand, ochii...
           Iar ploaia a inceput sa cada peste trupul meu,
           Atingandu-ma in locuri
           Pe care nu stiam ca le mai simt...

           Tu spui ca asa e normal :
           Sa ploua vara!
           Eu  cred ca ploua
           Pentru ca asa vrea Dumnezeu sa ma atinga...!"

                       Simona Gropean, "Altarul din mine", Editura EMIA, 2002.
      

Ganduri...

"Cand privesti o pasare, zboara alaturi de ea!  Cand tragi aer in piept, asculta-ti inima!
 Cand imbratisezi, deschide-ti sufletul!
 Cand plangi, asculta-ti lacrimile!
 Cand esti singur, multumeste!
 Cand visezi, aduna-ti curajul!
 Cand creezi, priveste cerul!
 Cand iubesti, daruieste-te!
 Cand asculti, traieste!
 Cand ajuti, nu judeca!
 Cand urasti, roaga-te!
 Cand vorbesti, fii om!
 Cand lupti, reinvie!
 Cand razi, fii copil!
 Cand suferi, taci!
 Cat traiesti,
 Zambeste,
 Traieste!"
                
                                    Anonim

Am fost la Mosuni!

          Pentru cine nu stie ce inseamna, Mosuni este un sat situat in apropiere de Tg. Mures, un sat cu putini romani, dar unde se face o lucrare dumnezeiasca, menita a veni in ajutorul poporului roman.
         Acolo, la Mosuni, ai impresia ca traiesti intr-o alta dimensiune... acolo timpul are alte legi , acolo viata are o alta importanta, acolo, lucrurile materiale se vad ca un accesoriu al spiritualului...acolo... cerul  e atat de aproape... acolo... Dumnezeu nu mai pare atat de departe....
         Viata m-a dus, probabil nu intamplator, la Mosuni...ca sa pot face diferenta, trebuia sa vad...sa simt...puritatea, bucuria , implinirea pe care o traiesti in acest spatiu aparte...
         Acolo sunt oameni binecuvantati de Dumnezeu, oameni care si-au pus viata in slujba si in mainile lui Dumnezeu, lucrand pentru oameni, daruindu-se oamenilor , fara nici o alta dorinta decat fericirea de a fi in aceasta lucrare....
          Da ! Exista si astfel de oameni ! Ma bucur ca i-am cunoscut!
         Cautand bezmetica pe Dumnezeu in afara mea si nu inima, acolo unde ar fi trebuit sa-l gasesc, eram ca si Arghezi , care striga in versuri :" Vreau sa te pipai si sa urlu : ESTE !"
        Trebuia sa vad cu ochii mei ca sa cred ,sa cred ca , aici pe pamant , sunt oameni care sunt capabili de a manifesta "iubirea neconditionata". Si am vazut ! Da , sunt!
         In acea puternica stare de constientizare care m-a cuprins , in intensitatea acelei trairi, mi-a fost rusine de ignoranta mea... a trebuit sa ajung acolo, sa vad , ca sa ma izbeasca sentimentul... ca sa ca nu-l mai caut pe Dumnezeu aiurea...prin carti si lucruri materiale... sa-l caut in suflet, acolo unde este sediul sau...
        A incerca sa-l intelegi cu mintea umana pe Dumnezeu cel necuprins, nu este cu putinta, iar a-l cauta pe cel nevazut , atotcuprinzator, imaterial, printre cele materiale ... e o copilarie...
       Daca pentru a intelege acest lucru , a trebuit sa ma duc la Mosuni, ma bucur ca am ajuns !
       Si le multumesc celor care, cu toata dragostea, intretin aceasta atmosfera in bisericuta din Mosuni !
      
       

Pentru ca exista...

http://lamosuni.ro/galeriifoto/2010/Sat%20Mosuni

Mi-e drag satul romanesc

          Daca "vesnicia s-a nascut la sat", atunci mi-e drag satul romanesc!
          Poate pentru ca sufletul meu a ales sa ma nasc  intr-un sat, poate...pentru ca-mi aduce aminte de primele experiente din viata, poate ...pentru ca am trait in mijlocul naturii, poate ... pentru ca acolo am invatat bunul simt si mi s-a intiparit dorinta de a fi OM; poate pentru ca , acolo, viata curge intr-un alt timp decat in orase.  Din multe motive, mi-a ramas pentru totdeauna intiparita in inima, imaginea satului romanesc. Oriunde ar fi acest sat, pe teritoriul  tarii mele, pentru mine se cheama ca sunt acasa. Orice sat prin care am trecut in drumurile mele, pentru mine a fost un sat binecuvantat. Mi-e drag sa privesc casele, oamenii, drumurile pe care intotdeauna se joaca copiii, dealurile sau luncile din jurul satului, pomii de la poarta, mi-e drag graiul in care-si vorbesc satenii, mi-e draga starea de apartenenta la sat , faptul ca acolo, toata lumea stie pe toata lumea si fiecare cunoaste ceva despre celalalt, mi-e draga aceasta infratire obligatorie, mi-e drag faptul ca , la sat intotdeauna te vizitezi cu vecinii... si ... niciodata nu esti singur!
           Dar, mai ales , mi-e drag faptul ca , la sat , poti sa iesi noaptea in curte si sa privesti cerul, sa te rogi la stele , sa simti prezenta lui Dumnezeu! La sat, intotdeauna ma simt mai aproape de Dumnezeu! Si de oameni! Parca toti oamenii sunt mai frumosi la sat! Cu fetele lor ponosite, pline de riduri, cu haine vechi, cu maini batatorite...dar cu altfel de inimi!  Daca sunt tristi, fata lor e atat de expresiva, parca toata lumea e trista impreuna cu ei ! Daca sunt fericiti ,bucuria  le rade in ochi! Vara sau iarna , toamna sau primavara, sunt harnici , ca niste albine, se grabesc sa-si lucre pamantul... ! Au inima vesela , sunt  adevarati !
Da! Mai exista inca astfel de sate in Romania! Fie ele binecuvantate !
Acolo te regasesti ! Acolo ... e vesnicia!

D:\laportileceriului2.mpg

D:\laportileceriului1.mpg

Sufletul meu

Eu cred ca sufletul meu
e un verde hotar,
strabatut ca de-o apa,
de-un sange arzand ca un jar!

  Simona Gropean, "Altarul din mine", Editura EMIA, 2002

Sacaramb Altarul Zeilor

Altarul din mine

      Intra cu mine-n Altar,
      Mi-a soptit, intr-o duminica, Domnul;
      Ai sa te umpli de har
      Si n-o sa te-ntunece omul!

      Altarul pe care L-am asezat in tine,
      Nu-i greu sa il cauti in noapte.
      De vrei sa-l pastrezi pentru Mine,
      Croieste-ti Lumina din fapte!
      
      Simona Gropean, "Altarul din mine", Editura EMIA, 2002

Ce lasi in urma ta...?

" Sa stii , pur si simplu, ca cineva a respirat mai usor , doar pentru ca tu ai trait ! Asta inseamna sa ai succes!"
                                                                                                                                 Ralph Waldo Emerson