Stiu

"Eu stiu ca nu am dreptul de a cere!
 N-am nici macar dreptul de-a sta
 In fata Ta, umil, si-a Te ruga
 Sa nu ma uiti in ruga Ta!
 Dar imi plec capul in tacere
 Si astept sa vii in viata mea.
 Stiu c-o sa vii : Esti regasirea!"

       Simona Gropean "Altarul din mine", Editura EMIA, 2002

"Voile lui Dumnezeu"

         "...Multi cred ca cel care sufera este negresit pacatos. Ei banuiesc, neintemeiat si naiv, ca necazurile vin mereu ca pedeapsa pentru calcarea legii dumnezeiesti. Asa s-a petrecut in cazul dreptului si mult incercatului Iov. Cei trei prieteni ai lui, care l-au vizitat in timpul durerilor sale , cu toate ca nu cunosteau vreun pacat al lui, ii ziceau : < Au nu cumva grozava e rautatea ta si multe, fara numar, pacatele iti sunt? >{Iov, 22, 5}.

          ...Si astazi ii aud pe multi spunand : <Daca Dumnezeu i-ar iubi pe saraci, nu i-ar fi facut saraci>. Iar altii, vazand vreun om milostiv suferind de o boala grea, ii intreaba : < Unde s-au dus milosteniile tale? Unde s-au dus binefacerile tale?>. Intrebari prostesti.

     Cum Il osandesti , omule, pe Dumnezeu cu atata usurinta si graba? Ar putea vreodata Dumnezeu sa-i urasca pe saraci si pe virtuosi , si sa-i iubeasca pe bogati , si desigur pe cei rai si nemilosi? Ca sa nu pacatuiesti prin asemenea blasfemii si cugete nebune iti voi explica ce iubeste si ce scarbeste Dumnezeu.

       Dumnezeu il iubeste pe cel care pazeste poruncile Sale...nu pe cel care are bogatii, nu pe cel care este sanatos...Si pe cine scarbeste Dumnezeu? Pe cel care nu pazeste poruncile Lui.

       Asadar, atunci cand vezi pe cineva care nesocoteste voia si legea lui Dumnezeu , fie ca-i bogat, fie ca-i sanatos, sa nu te indoiesti ca Dumnezeu si-a intors fata de la el. Dimpotriva, pe cel virtuos si evlavios, fie ca-i sarac, fie bolnav, Dumnezeu il iubeste. N-ai auzit ce spune Scriptura? <Domnul il cearta pe cel pe care-l iubeste si-l bate pe fiul caruia-i poarta de grija> {Proverbe 3,12}

...Nu trebuie sa ne para rau pentru cei care sunt incercati si sufera, ci pentru cei care, in vreme ce pacatuiesc, nu sunt pedepsiti. Pedepsele, de altfel, impiedica pacatul si conduc la virtute.Insa daca e asa, imi veti spune , daca intr-adevar pedepsele indeparteaza raul, de ce nu ne pedepseste Dumnezeu pentru fiecare pacat al nostru? Va voi raspunde: daca Dumnezeu l-ar fi pedepsit pe fiecare om pentru fiecare pacat al lui, omenirea intreaga ar fi pierit si posibilitatea mantuirii s-ar fi irosit".

       Sfantul Ioan Gura de Aur "Problemele vietii", Editura Cartea Ortodoxa- Editura Egumenita, pag.19-21.

Iubirea crestina...

     "Domnul, inainte de a fi predat in mainile iudeilor si de a fi rastignit, a dat o porunca pe care a numit-o noua, porunca iubirii : <Porunca noua va dau voua : Sa va iubiti unii pe altii (Ioan 13,34)>. Insa de ce a numit-o noua, de vreme ce exista si in Vechiul Testament? Pentru ca a dat-o intr-un fel nou, imbunatatit, superior. De aceea a adaugat : < Asa cum v-am iubit Eu pe voi, asa si voi sa va iubiti unii pe altii>. Iubirea Mea pentru voi, voia sa le spuna, nu este ca rasplata la ceva pe care Mi l-ati oferit, caci eu v-am iubit primul. In acelasi fel si voi trebuie sa le faceti bine semenilor vostri, nu ca rasplata, ci din iubire spontana. Si fara sa aminteasca de minunile pe care le vor savarsi in numele si cu puterea Lui , a spus ca iubirea este aceea care-i va deosebi si-i va face ucenici ai Sai. Ciudat! De ce nu minunile, ci iubirea? Deoarece iubirea este insusirea principala a sfintilor si temelia virtutii.  Prin aceasta ne mantuim toti, ea naste lucratori ai lui Hristos, ea incanta sufletele, ea aduce oile pierdute in staulul Bisericii.

...Daca iubirea ar fi stapanit pretutindeni, lumea noastra ar fi fost atat de diferita! N-ar fi fost nevoie nici de legi , nici de tribunale, nici de pedepse. Nimeni nu si-ar fi nedreptatit aproapele. Crimele, certurile, razboaiele, rascoalele, rapirile, partinirile si toate nedreptatile ar fi disparut. Rautatea ar fi fost cu totul necunoscuta. Caci dragostea are marele avantaj ca nu are legatura, precum alte virtuti, cu anumite rautati. Lepadarea de cele materiale, de pilda, se leaga deseori de slava desarta, usurinta de a invata cu ambitia, facerea de minuni cu mandria, milostenia cu desfraul, smerita cugetare cu inaltarea launtrica , etc. Acestea nu exista in iubire, in iubirea adevarata. Omul care iubeste traieste pe pamant ca si cum ar trai in cer, cu liniste si fericire neumbrite, cu sufletul curatat de invidie, zavistie, manie, mandrie, rea dorinta. Asa cum nimeni nu-si face rau siesi, la fel nici el nu-i face rau aproapelui sau, pe care-l considera un alt sine. Iata omul iubirii-un inger pamantesc! Insa cel care nu are iubire, oricate minuni ar face, oricata cunoastere desavarsita a celor dumnezeiesti ar avea, mii de morti de-ar invia, nimic n-ar castiga , de vreme ce traieste doar pentru el, departe de ceilalti. Tocmai de aceea Hristos a asezat iubirea de aproapele ca dovada de iubire desavarsita pentru El."

               Sfantul Ioan Gura de Aur "Problemele vietii", Editura Cartea Ortodoxa- Editura Egumenita, pag. 141-144.