"Pentru a fi fericit... mi-am eliberat inima de ura,
mintea de ganduri negre...
traiesc modest...
ofer mai mult
si...
ma astept sa primesc mai putin..."
Claire de la Chevrotiere
miercuri, 29 decembrie 2010
marți, 21 decembrie 2010
COPACUL RASTURNAT
Tocmai am constatat
Ca EU SUNT UN COPAC RASTURNAT !
Radacinile mele sunt in Soare;
Tulpina - intre Cer si Pamant;
Ramurile, frunzele si fructele
SUNT EXISTENTA MEA PE PAMANT !
Si cum asa o constatare,
Nu-mi lasa loc pentru rabdare,
Aleg sa dau o fuga pana-n Soare:
sa-mi caut radacinile din Zei,
sa redevin , din nou, ca EI !
Ca EU SUNT UN COPAC RASTURNAT !
Radacinile mele sunt in Soare;
Tulpina - intre Cer si Pamant;
Ramurile, frunzele si fructele
SUNT EXISTENTA MEA PE PAMANT !
Si cum asa o constatare,
Nu-mi lasa loc pentru rabdare,
Aleg sa dau o fuga pana-n Soare:
sa-mi caut radacinile din Zei,
sa redevin , din nou, ca EI !
" Ma inclin in fata suferintei tale..."
Daca este adevarat ca fiecare om trebuie sa treaca prin cel putin o drama in viata sa, o suferinta puternica, care sa-i intoarca privirea de la lumescul de fiecare zi, la introspectia sufletului sau, o suferinta care sa-l determine sa-si reaminteasca intrebarile esentiale ale vietii si sa inceapa sa caute raspunsuri...atunci...inteleg mai bine viata mea si a altora... atunci accept... mai usor...atunci..."FACA-SE VOIA TA!"
Am constatat ca "dorinta de a sti cine esti , invinge uneori chiar si lenea existentei de zi cu zi!"
Asa incepe cautarea, asa incep intrebarile...in goana raspunsului crezi ca ve gasi fericirea...
Dar apoi, iti vin alte ganduri : "daca , insusi cautarea, presupune lipsa fericirii ?" Sau : "lipsa cautarii , inseamna implinirea?"
Adica: te-ai "luminat" si acuma traiesti fericit 100 de ani, dupa zicala "inainte de iluminare, taie lemne, cara apa; dupa iluminare- taie lemne, cara apa!" Asta-i tot? Sa fie atat de simplu ?!
Pe parcursul cautarilor insa, transformarile sufletului se produc uneori insesizabil, transformarile...te fac sa spui , in final, ca nu-si mai are rostul cautarea...
Asta inseamna ca, daca n-ai cauta , daca n-ai suferi, daca nu te-ai transforma, n-ai intelege ca ... Raiul pe Pamant este o stare de spirit, nu un loc pe care sa-l vizitezi....
Pentru asta , respect suferinta si il respect pe cel care sufera... pentru ca o inteleg... inteleg ca , cel caruia i s-a dat, este pe cale... si da, il respect pentru aceasta alegere.... de a suferi in vederea transformarii...; sigur ca, unii, nu constientizeaza acest aspect, dar asta nu inseamna ca suferinta lor nu este reala sau ca durerea lor este mai usor de suportat, dimpotriva... cred ca este chiar mai grea, pentru ca nu au puncte de sprijin in suferinta lor... si abia atunci isi aduc aminte de religie...de credinta...
Cred ca suferinta ni s-a dat tocmai pentru a cauta punctele de sprijin... dintre care primul este religia...credinta...pentru ca, ulterior, prin transformari, sa ajungi sa te sprijini doar pe tine... de la exterior spre interior... de la general , la concret... de la macrocosmos, la microunivers...
Da, suferinta este o cale; e grea, e anevoioasa, dar e , de cele mai multe ori, eficace...; problema e ca, trebuie sa se repete de mai multe ori , pe parcursul unei vieti, pentru a experimenta transformarea deplina...PACEA.
Am constatat ca "dorinta de a sti cine esti , invinge uneori chiar si lenea existentei de zi cu zi!"
Asa incepe cautarea, asa incep intrebarile...in goana raspunsului crezi ca ve gasi fericirea...
Dar apoi, iti vin alte ganduri : "daca , insusi cautarea, presupune lipsa fericirii ?" Sau : "lipsa cautarii , inseamna implinirea?"
Adica: te-ai "luminat" si acuma traiesti fericit 100 de ani, dupa zicala "inainte de iluminare, taie lemne, cara apa; dupa iluminare- taie lemne, cara apa!" Asta-i tot? Sa fie atat de simplu ?!
Pe parcursul cautarilor insa, transformarile sufletului se produc uneori insesizabil, transformarile...te fac sa spui , in final, ca nu-si mai are rostul cautarea...
Asta inseamna ca, daca n-ai cauta , daca n-ai suferi, daca nu te-ai transforma, n-ai intelege ca ... Raiul pe Pamant este o stare de spirit, nu un loc pe care sa-l vizitezi....
Pentru asta , respect suferinta si il respect pe cel care sufera... pentru ca o inteleg... inteleg ca , cel caruia i s-a dat, este pe cale... si da, il respect pentru aceasta alegere.... de a suferi in vederea transformarii...; sigur ca, unii, nu constientizeaza acest aspect, dar asta nu inseamna ca suferinta lor nu este reala sau ca durerea lor este mai usor de suportat, dimpotriva... cred ca este chiar mai grea, pentru ca nu au puncte de sprijin in suferinta lor... si abia atunci isi aduc aminte de religie...de credinta...
Cred ca suferinta ni s-a dat tocmai pentru a cauta punctele de sprijin... dintre care primul este religia...credinta...pentru ca, ulterior, prin transformari, sa ajungi sa te sprijini doar pe tine... de la exterior spre interior... de la general , la concret... de la macrocosmos, la microunivers...
Da, suferinta este o cale; e grea, e anevoioasa, dar e , de cele mai multe ori, eficace...; problema e ca, trebuie sa se repete de mai multe ori , pe parcursul unei vieti, pentru a experimenta transformarea deplina...PACEA.
luni, 20 decembrie 2010
In umbra biciului...
"In tineretea mea, am vazut ca exista patru tipuri de cai. Primul tip face parte din categoria celor mai prosti si mai incapatanati : chiar daca ii lovesti cu biciul, ei tot nu pleaca din loc. Multi oameni sunt asemenatori acestor cai. Al doilea tip sunt cei care se pun in miscare numai cand sunt loviti puternic.Foarte multi oameni fac parte din aceasta categorie. Al treilea tip, sunt cei care incep sa alerge fara sa fie nevoie sa fie batuti- pur si simplu le arati biciul si este suficient; daca iti vad biciul in mana este indeajuns. Si, foarte rar, am intalnit cai nobili- pentru care este suficienta doar umbra biciului..."
BUDDHA
BUDDHA
Durere...
M-am intrebat adeseori, ce doare mai tare : sufletul sau trupul ? Care suferinta este mai mare? Durerea sufleteasca sau cea trupeasca....
Nu stiu care durere e mai mare, dar stiu ca cel mai usor de suportat este intotdeauna cea care trece mai repede...si pe care vrei sa o uiti si mai repede...; problema este ca nu intotdeauna o rana cicatrizata, fie ea sufleteasca sau trupeasca , este si vindecata in intregime... te poti trezi , dupa luni sau ani, cu reaparitii misterioase- aduse in viata ta printr-un hazard controlat- ale unor situatii sau dureri pe care le credeai rezolvate, despre care nici nun te mai durea capul... ;le-am trecut deja la "experienta de viata", iti spui, plin de importanta... sun rezolvate... pe mine, problema asta nu ma mai deranjeaza ...o pot gestiona , o stiu controla...psihic, fizic sau emotional... si ... surpriza... descoperi cu stupoare ca nu e asa: problema te mai deranjeaza, situatia te mai enerveaza, sufletul te mai doare...
Perfect ! Ce-i de facut?
Cel mai greu cred ca este sa nu te mai minti singur ca problema e rezolvata...
Cel mai greu cred ca este sa vezi de ce anume te deranjeaza, ce lectie ti se repeta, de ce nu ai invatat-o... ce mai ai de facut... cum reactionezi... astfel incat durerea sa nu mai ramana in amprenta ta... fizica , mentala, sufleteasca... astfel incat sa nu te mai deranjeze, astfel incat sa te vindeci...
Da, uneori in viata ni se repeta anumite lectii pana le invatam...
Da , uneori ne place suferinta ; devenim dependenti de ea; ne hranim din ea; uneori uitam sa mai fim fericiti... ne-am obisnuit cu tristetea... ni se pare firesc... doar face parte din viata noastra... cum sa o lepadam tocmai acum?! Mai ales ca ... ne da asa ...o nota distinctiva...
Da , uneori trebuie sa avem curajul sa lepadam din sufletul si mintea noastra Duhul Tristetii...
Uneori trebuie sa avem curajul sa ne vindecam...
Nu stiu care durere e mai mare, dar stiu ca cel mai usor de suportat este intotdeauna cea care trece mai repede...si pe care vrei sa o uiti si mai repede...; problema este ca nu intotdeauna o rana cicatrizata, fie ea sufleteasca sau trupeasca , este si vindecata in intregime... te poti trezi , dupa luni sau ani, cu reaparitii misterioase- aduse in viata ta printr-un hazard controlat- ale unor situatii sau dureri pe care le credeai rezolvate, despre care nici nun te mai durea capul... ;le-am trecut deja la "experienta de viata", iti spui, plin de importanta... sun rezolvate... pe mine, problema asta nu ma mai deranjeaza ...o pot gestiona , o stiu controla...psihic, fizic sau emotional... si ... surpriza... descoperi cu stupoare ca nu e asa: problema te mai deranjeaza, situatia te mai enerveaza, sufletul te mai doare...
Perfect ! Ce-i de facut?
Cel mai greu cred ca este sa nu te mai minti singur ca problema e rezolvata...
Cel mai greu cred ca este sa vezi de ce anume te deranjeaza, ce lectie ti se repeta, de ce nu ai invatat-o... ce mai ai de facut... cum reactionezi... astfel incat durerea sa nu mai ramana in amprenta ta... fizica , mentala, sufleteasca... astfel incat sa nu te mai deranjeze, astfel incat sa te vindeci...
Da, uneori in viata ni se repeta anumite lectii pana le invatam...
Da , uneori ne place suferinta ; devenim dependenti de ea; ne hranim din ea; uneori uitam sa mai fim fericiti... ne-am obisnuit cu tristetea... ni se pare firesc... doar face parte din viata noastra... cum sa o lepadam tocmai acum?! Mai ales ca ... ne da asa ...o nota distinctiva...
Da , uneori trebuie sa avem curajul sa lepadam din sufletul si mintea noastra Duhul Tristetii...
Uneori trebuie sa avem curajul sa ne vindecam...
marți, 14 decembrie 2010
OARE PUTEM ?
"Traieste in fericire,
In iubire,
Chiar si printre aceia care urasc.
Traieste in bucurie,
In sanatate,
Chiar si printre aceia macinati de boli.
Traieste in bucurie,
In pace,
Chiar si printre aceia necajiti.
Traieste in bucurie,
Fara sa posezi,
Precum cei stralucitori.
Sanatatea, multumirea si increderea
Sunt cele mai pretioase posesiunni,
Iar libertatea, bucuria ta cea mai mare.
Priveste inauntru.
Ramai tacut.
Liber de frica si atasament,
Vei cunoaste dulcea bucurie a caii.
Cat de minunat este sa ii privesti pe cei treji
Si sa ramai in compania celor intelepti."
BUDDHA
In iubire,
Chiar si printre aceia care urasc.
Traieste in bucurie,
In sanatate,
Chiar si printre aceia macinati de boli.
Traieste in bucurie,
In pace,
Chiar si printre aceia necajiti.
Traieste in bucurie,
Fara sa posezi,
Precum cei stralucitori.
Sanatatea, multumirea si increderea
Sunt cele mai pretioase posesiunni,
Iar libertatea, bucuria ta cea mai mare.
Priveste inauntru.
Ramai tacut.
Liber de frica si atasament,
Vei cunoaste dulcea bucurie a caii.
Cat de minunat este sa ii privesti pe cei treji
Si sa ramai in compania celor intelepti."
BUDDHA
Traind intre doua lumi
"Nu stiu altii cum sunt"... dar eu... am , de cele mai multe ori , impresia ca traiesc intre doua lumi....si ma invart,ma invart, ma invart...
Intre factura care trebuie platita neaparat maine si ...o noua stea care tocmai s-a descoperit pe cer ...; intre suferinta aproapelui si ...tainele vietii si ale universului...intre cer si pamant, unde ma aflu, mai exact ?!
Greu lucru sa traiesti in acelasi timp intr-o lume spirituala limitata de regulile unei lumi materiale muribunde... greu lucru sa te nasti si sa traiesti intr-o epoca a schimbarii de sine, intre lumea de ieri si lumea de maine ; intre un ieri tot mai ciudat si un maine inca neidentificat...dar obligat sa traiesti prezentul... adica sa te invarti, sa te invarti...si sa nu ametesti...
Greu lucru sa stii ca ceva ce a avut o imporatanta majora pentru tine, care te-a motivat si pentru care ai luptat, nu mai reprezinta mare lucru... si sa-ti indrepti trairea, gandurile, senimentele..., faptele...spre un ceva ...minunat si atat de imaginar...; greu lucru atunci cand traiesti sentimentul ca, la inceput, muntele e munte, apoi devine campie si...un alt munte ii ia locul...
Intre factura care trebuie platita neaparat maine si ...o noua stea care tocmai s-a descoperit pe cer ...; intre suferinta aproapelui si ...tainele vietii si ale universului...intre cer si pamant, unde ma aflu, mai exact ?!
Greu lucru sa traiesti in acelasi timp intr-o lume spirituala limitata de regulile unei lumi materiale muribunde... greu lucru sa te nasti si sa traiesti intr-o epoca a schimbarii de sine, intre lumea de ieri si lumea de maine ; intre un ieri tot mai ciudat si un maine inca neidentificat...dar obligat sa traiesti prezentul... adica sa te invarti, sa te invarti...si sa nu ametesti...
Greu lucru sa stii ca ceva ce a avut o imporatanta majora pentru tine, care te-a motivat si pentru care ai luptat, nu mai reprezinta mare lucru... si sa-ti indrepti trairea, gandurile, senimentele..., faptele...spre un ceva ...minunat si atat de imaginar...; greu lucru atunci cand traiesti sentimentul ca, la inceput, muntele e munte, apoi devine campie si...un alt munte ii ia locul...
sâmbătă, 11 decembrie 2010
joi, 9 decembrie 2010
Iubirea infinita...
Am citit de curand un foarte frumos text scris de Parintele Argatu...
Desigur, nu l-am cunoscut personal pe Parinte, dar, citind acest text, am avut impresia ca am trait pur si simplu tot ce scrie aici...
Probabil, multi dintre noi se pot regasi in aceste randuri... si putem medita...
Daca vrem sa fim sinceri, cred ca putem incepe cu acest text...
Asadar:
"Iarta-ma,
pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
pentru visele pe care mi le-as fi putut implini si nu le-am implinit!
pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si, din teama, nu am indraznit sa pasesc!
pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta.
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, te rog ,
iarta-ma
si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire si Lumina!"
Atunci cand mergem garboviti pe strada, cu gandurile aiurea, plutind spre urmatoarea destinatie, mai are cineva timp... sa spuna : "Iarta-ma, Doamne!" sau "Iti multumesc , Doamne, pentru tot ce e bun si frumos in viata mea!" ?
Desigur, nu l-am cunoscut personal pe Parinte, dar, citind acest text, am avut impresia ca am trait pur si simplu tot ce scrie aici...
Probabil, multi dintre noi se pot regasi in aceste randuri... si putem medita...
Daca vrem sa fim sinceri, cred ca putem incepe cu acest text...
Asadar:
"Iarta-ma,
pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
pentru visele pe care mi le-as fi putut implini si nu le-am implinit!
pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si, din teama, nu am indraznit sa pasesc!
pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta.
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, te rog ,
iarta-ma
si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire si Lumina!"
Atunci cand mergem garboviti pe strada, cu gandurile aiurea, plutind spre urmatoarea destinatie, mai are cineva timp... sa spuna : "Iarta-ma, Doamne!" sau "Iti multumesc , Doamne, pentru tot ce e bun si frumos in viata mea!" ?
marți, 7 decembrie 2010
Indiferenta aproapelui
La cate incercari sunt pe internet, mai era nevoie de ceva in plus?
Da, eu cred ca mai este nevoie, in ziua de azi ,de sensibilitate, de tandrete sufleteasca, de rafinament!
Da, cred ca este nevoie de politete si bun simt. De frumusete in exprimare, de grija pentru a nu rani auzul dar si sufletul celor de langa noi.
Da, cred ca este nevoie de putina eleganta in exprimare si de toleranta fata de oamenii de langa noi ...
In fond, schimbarea incepe cu fiecare dintre noi...
Indiferent cate stele noi s-ar descoperi in Univers sau cat de reala este sau nu perspectiva unei "gauri negre", eu cred ca , in noi , este si sclipirea unei stele si haul gaurii negre...de noi depinde la ce dam valoare...
Da, eu cred ca mai este nevoie, in ziua de azi ,de sensibilitate, de tandrete sufleteasca, de rafinament!
Da, cred ca este nevoie de politete si bun simt. De frumusete in exprimare, de grija pentru a nu rani auzul dar si sufletul celor de langa noi.
Da, cred ca este nevoie de putina eleganta in exprimare si de toleranta fata de oamenii de langa noi ...
In fond, schimbarea incepe cu fiecare dintre noi...
Indiferent cate stele noi s-ar descoperi in Univers sau cat de reala este sau nu perspectiva unei "gauri negre", eu cred ca , in noi , este si sclipirea unei stele si haul gaurii negre...de noi depinde la ce dam valoare...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)