vineri, 11 martie 2011

Iubirea crestina...

     "Domnul, inainte de a fi predat in mainile iudeilor si de a fi rastignit, a dat o porunca pe care a numit-o noua, porunca iubirii : <Porunca noua va dau voua : Sa va iubiti unii pe altii (Ioan 13,34)>. Insa de ce a numit-o noua, de vreme ce exista si in Vechiul Testament? Pentru ca a dat-o intr-un fel nou, imbunatatit, superior. De aceea a adaugat : < Asa cum v-am iubit Eu pe voi, asa si voi sa va iubiti unii pe altii>. Iubirea Mea pentru voi, voia sa le spuna, nu este ca rasplata la ceva pe care Mi l-ati oferit, caci eu v-am iubit primul. In acelasi fel si voi trebuie sa le faceti bine semenilor vostri, nu ca rasplata, ci din iubire spontana. Si fara sa aminteasca de minunile pe care le vor savarsi in numele si cu puterea Lui , a spus ca iubirea este aceea care-i va deosebi si-i va face ucenici ai Sai. Ciudat! De ce nu minunile, ci iubirea? Deoarece iubirea este insusirea principala a sfintilor si temelia virtutii.  Prin aceasta ne mantuim toti, ea naste lucratori ai lui Hristos, ea incanta sufletele, ea aduce oile pierdute in staulul Bisericii.
...Daca iubirea ar fi stapanit pretutindeni, lumea noastra ar fi fost atat de diferita! N-ar fi fost nevoie nici de legi , nici de tribunale, nici de pedepse. Nimeni nu si-ar fi nedreptatit aproapele. Crimele, certurile, razboaiele, rascoalele, rapirile, partinirile si toate nedreptatile ar fi disparut. Rautatea ar fi fost cu totul necunoscuta. Caci dragostea are marele avantaj ca nu are legatura, precum alte virtuti, cu anumite rautati. Lepadarea de cele materiale, de pilda, se leaga deseori de slava desarta, usurinta de a invata cu ambitia, facerea de minuni cu mandria, milostenia cu desfraul, smerita cugetare cu inaltarea launtrica , etc. Acestea nu exista in iubire, in iubirea adevarata. Omul care iubeste traieste pe pamant ca si cum ar trai in cer, cu liniste si fericire neumbrite, cu sufletul curatat de invidie, zavistie, manie, mandrie, rea dorinta. Asa cum nimeni nu-si face rau siesi, la fel nici el nu-i face rau aproapelui sau, pe care-l considera un alt sine. Iata omul iubirii-un inger pamantesc! Insa cel care nu are iubire, oricate minuni ar face, oricata cunoastere desavarsita a celor dumnezeiesti ar avea, mii de morti de-ar invia, nimic n-ar castiga , de vreme ce traieste doar pentru el, departe de ceilalti. Tocmai de aceea Hristos a asezat iubirea de aproapele ca dovada de iubire desavarsita pentru El."
               Sfantul Ioan Gura de Aur "Problemele vietii", Editura Cartea Ortodoxa- Editura Egumenita, pag. 141-144.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu