vineri, 4 februarie 2011
Mi-e drag satul romanesc
Daca "vesnicia s-a nascut la sat", atunci mi-e drag satul romanesc!
Poate pentru ca sufletul meu a ales sa ma nasc intr-un sat, poate...pentru ca-mi aduce aminte de primele experiente din viata, poate ...pentru ca am trait in mijlocul naturii, poate ... pentru ca acolo am invatat bunul simt si mi s-a intiparit dorinta de a fi OM; poate pentru ca , acolo, viata curge intr-un alt timp decat in orase. Din multe motive, mi-a ramas pentru totdeauna intiparita in inima, imaginea satului romanesc. Oriunde ar fi acest sat, pe teritoriul tarii mele, pentru mine se cheama ca sunt acasa. Orice sat prin care am trecut in drumurile mele, pentru mine a fost un sat binecuvantat. Mi-e drag sa privesc casele, oamenii, drumurile pe care intotdeauna se joaca copiii, dealurile sau luncile din jurul satului, pomii de la poarta, mi-e drag graiul in care-si vorbesc satenii, mi-e draga starea de apartenenta la sat , faptul ca acolo, toata lumea stie pe toata lumea si fiecare cunoaste ceva despre celalalt, mi-e draga aceasta infratire obligatorie, mi-e drag faptul ca , la sat intotdeauna te vizitezi cu vecinii... si ... niciodata nu esti singur!
Dar, mai ales , mi-e drag faptul ca , la sat , poti sa iesi noaptea in curte si sa privesti cerul, sa te rogi la stele , sa simti prezenta lui Dumnezeu! La sat, intotdeauna ma simt mai aproape de Dumnezeu! Si de oameni! Parca toti oamenii sunt mai frumosi la sat! Cu fetele lor ponosite, pline de riduri, cu haine vechi, cu maini batatorite...dar cu altfel de inimi! Daca sunt tristi, fata lor e atat de expresiva, parca toata lumea e trista impreuna cu ei ! Daca sunt fericiti ,bucuria le rade in ochi! Vara sau iarna , toamna sau primavara, sunt harnici , ca niste albine, se grabesc sa-si lucre pamantul... ! Au inima vesela , sunt adevarati !
Da! Mai exista inca astfel de sate in Romania! Fie ele binecuvantate !
Acolo te regasesti ! Acolo ... e vesnicia!
Poate pentru ca sufletul meu a ales sa ma nasc intr-un sat, poate...pentru ca-mi aduce aminte de primele experiente din viata, poate ...pentru ca am trait in mijlocul naturii, poate ... pentru ca acolo am invatat bunul simt si mi s-a intiparit dorinta de a fi OM; poate pentru ca , acolo, viata curge intr-un alt timp decat in orase. Din multe motive, mi-a ramas pentru totdeauna intiparita in inima, imaginea satului romanesc. Oriunde ar fi acest sat, pe teritoriul tarii mele, pentru mine se cheama ca sunt acasa. Orice sat prin care am trecut in drumurile mele, pentru mine a fost un sat binecuvantat. Mi-e drag sa privesc casele, oamenii, drumurile pe care intotdeauna se joaca copiii, dealurile sau luncile din jurul satului, pomii de la poarta, mi-e drag graiul in care-si vorbesc satenii, mi-e draga starea de apartenenta la sat , faptul ca acolo, toata lumea stie pe toata lumea si fiecare cunoaste ceva despre celalalt, mi-e draga aceasta infratire obligatorie, mi-e drag faptul ca , la sat intotdeauna te vizitezi cu vecinii... si ... niciodata nu esti singur!
Dar, mai ales , mi-e drag faptul ca , la sat , poti sa iesi noaptea in curte si sa privesti cerul, sa te rogi la stele , sa simti prezenta lui Dumnezeu! La sat, intotdeauna ma simt mai aproape de Dumnezeu! Si de oameni! Parca toti oamenii sunt mai frumosi la sat! Cu fetele lor ponosite, pline de riduri, cu haine vechi, cu maini batatorite...dar cu altfel de inimi! Daca sunt tristi, fata lor e atat de expresiva, parca toata lumea e trista impreuna cu ei ! Daca sunt fericiti ,bucuria le rade in ochi! Vara sau iarna , toamna sau primavara, sunt harnici , ca niste albine, se grabesc sa-si lucre pamantul... ! Au inima vesela , sunt adevarati !
Da! Mai exista inca astfel de sate in Romania! Fie ele binecuvantate !
Acolo te regasesti ! Acolo ... e vesnicia!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)