EU

"Eu sunt ceea ce sunt
 si altceva eu nu pot fi
 si nici macar nu stiu
 ce sens are verbul
 ce nu ma-ncumet a-l rosti.
 Dar, poate ca ceea ce sunt
 e ceea ce merit a fi!

 Sau poate este suferinta
 si marea verde de-ncercari,
 si nu am dreptul la dorinta
 de a trai in <nicaieri>!"

             Simona Gropean, "Altarul din mine", Editura EMIA 2002.

Eu sunt

Cand calc tarana-n picioare

   "Cateodata,  cand calc tarana-n picioare,
    mi-e frica sa nu deranjez stramosii
    si-atunci imi scutur talpile cu-ngrijorare:
    poate-i mai bine sa merg cu pantofii.

   Imi scutur talpile si merg mai departe.
   Nu stau foarte mult intr-un loc,
   mi-e teama ca tarana ma arde
   daca o calc fara rost."

           Simona Gropean, "Altarul din mine", Editura EMIA, 2002

Sa ai in suflet primavara...

        Iubesc natura, in orice ipostaza s-ar afla ea; ma identific cu primavara, cu vara , cu toamna, cu iarna...; aceste patru ipostaze ale frumusetii ei, nuantate in alte zeci de aparitii fermecatoare, imi dau sentimentul ca zbor... ca plutesc prin aer , ca sunt una cu copacii, cu apa , cu florile , cu muntii... Simt tristetea toamnei, simt bucuria reinvierii din primavara, simt cum frigul imi patrunde adanc in oase iarna...intotdeauna am am avut sentimentul ca sunt mai aproape de natura decat de oameni...parca fac parte integranta din ea...

Sa calci pe pamant e un privilegiu...sa mergi cu picioarele prin iarba, sa atingi un copac, sa privesti fascinat o apa curgatoare care iti susoteste la nesfarsit povestile ce le-a auzit in drumul ei... sa privesti cerul, norii pufosi, luna sau stelele, asta e o adevarata incantare a sufletului, e un dar de la Dumnezeu! Abia atunci le vezi...
Si apoi...incepi sa tragi aer in piept...si simti...mirosul verde crud al ierbii, miros de pomi infloriti, miros de flori... de liliac...ori iti arde buzele aerul uscat al verii sau frigul iernii iti da fiori...
Apoi...incepi sa auzi...ciripitul unei pasari, chemarea unui greier, supararea unei broscute...latratul unui caine...fasaitul apei ce se prelinge incet si sinuos...
Apoi...gusti din bunaciunea fructelor zemoase si ...esti in al noualea cer!
Vezi, auzi, mirosi, simti gustul pamantului...ce mai ramane? Aplica si iubirea...la aceasta ecuatie...simte-te una cu pamantul si iubeste-l ! Pe el si pe cel care l-a creat!

Cand iti deschizi inima atat de mult incat incape tot pamantul in ea, nu mai e loc pentru mizerii! Nu mai incape nimic altceva decat nesfarsita stare de bine, de pace, de liniste, de iubire pur si simplu...simti ca esti binecuvantat pentru ca traiesti aici si acum pe acest pamant minunat! Da! Cand traiesti aceste sentimente, te simti tu insuti binecuvantat de Dumnezeu; te simti important pentru simplul motiv ca ai dreptul sa traiesti pe aceasta planeta minunata , sa respiri impreuna cu ea, sa evoluezi impreuna cu ea...simti ca esti o parte integranta  din ceva...din altceva...simti ca ai un rost, ca meriti sa traiesti, ca cineva ti-a recunoscut acest drept si tu il desavarsesti...Amin!