marți, 21 decembrie 2010

COPACUL RASTURNAT

Tocmai am constatat
Ca EU SUNT UN COPAC RASTURNAT !
Radacinile mele sunt in Soare;
Tulpina - intre Cer si Pamant;
Ramurile, frunzele si fructele
SUNT  EXISTENTA MEA PE PAMANT !

Si cum asa o constatare,
Nu-mi lasa loc pentru rabdare,
Aleg sa dau o fuga pana-n Soare:
sa-mi caut radacinile din Zei,
sa redevin , din nou, ca EI !

" Ma inclin in fata suferintei tale..."

       Daca este adevarat ca fiecare om trebuie sa treaca prin cel putin o drama in viata sa, o suferinta puternica, care sa-i intoarca privirea de la lumescul de fiecare zi, la introspectia sufletului sau,  o suferinta care sa-l determine sa-si reaminteasca intrebarile esentiale ale vietii si sa inceapa sa caute raspunsuri...atunci...inteleg mai bine viata mea si a altora... atunci accept... mai usor...atunci..."FACA-SE VOIA TA!"
        Am constatat ca "dorinta de a sti cine esti , invinge uneori chiar si lenea existentei de zi cu zi!"
        Asa incepe cautarea, asa incep intrebarile...in goana raspunsului crezi ca ve gasi fericirea...
        Dar apoi, iti vin alte ganduri : "daca , insusi cautarea, presupune lipsa fericirii ?" Sau : "lipsa cautarii , inseamna implinirea?"
        Adica: te-ai "luminat" si acuma traiesti fericit 100 de ani, dupa zicala "inainte de iluminare, taie lemne, cara apa; dupa iluminare- taie lemne, cara apa!" Asta-i tot? Sa fie atat de simplu ?!
         Pe parcursul cautarilor insa, transformarile sufletului se produc uneori insesizabil, transformarile...te fac sa spui , in final, ca nu-si mai are rostul cautarea...
        Asta inseamna ca, daca n-ai cauta ,  daca n-ai suferi, daca nu te-ai transforma, n-ai intelege ca ... Raiul pe Pamant este o stare de spirit, nu un loc pe care sa-l vizitezi....
        Pentru asta , respect suferinta si il respect pe cel care sufera... pentru ca o inteleg... inteleg ca , cel caruia i s-a dat, este pe cale... si da, il respect pentru aceasta alegere.... de a suferi in vederea transformarii...; sigur ca, unii, nu constientizeaza acest aspect, dar asta nu inseamna ca suferinta lor nu este reala sau ca durerea lor este mai usor de suportat, dimpotriva... cred ca este chiar mai grea, pentru ca nu au puncte de sprijin in suferinta lor... si abia atunci isi aduc aminte de religie...de credinta...
       Cred ca suferinta ni s-a dat tocmai pentru a cauta punctele de sprijin... dintre care primul este religia...credinta...pentru ca, ulterior, prin transformari, sa ajungi sa te sprijini doar pe tine... de la exterior spre interior... de la general , la concret... de la macrocosmos, la microunivers...
        Da, suferinta este o cale; e grea, e anevoioasa, dar e , de cele mai multe ori, eficace...; problema e ca, trebuie sa se repete de mai multe ori , pe parcursul unei vieti, pentru a experimenta transformarea deplina...PACEA.        

MOTTO :

"Nu recunosc alt semn al superioritatii decat bunatatea !"
                                  
                                                                           BEETHOVEN