luni, 20 decembrie 2010

In umbra biciului...

"In tineretea mea, am vazut ca exista patru tipuri de cai. Primul tip face parte din categoria celor mai prosti si mai incapatanati : chiar daca ii lovesti cu biciul, ei tot nu pleaca din loc. Multi oameni sunt asemenatori acestor cai. Al doilea tip sunt cei care se pun in miscare numai cand sunt loviti puternic.Foarte multi oameni fac parte din aceasta categorie. Al treilea tip, sunt cei care incep sa alerge fara sa fie nevoie sa fie batuti- pur si simplu le arati biciul si este suficient; daca iti vad biciul in mana este indeajuns. Si, foarte rar, am intalnit cai nobili- pentru care este suficienta doar umbra biciului..."
                                                                                          BUDDHA

Durere...

          M-am intrebat adeseori, ce doare mai tare : sufletul sau trupul ? Care suferinta este mai mare? Durerea sufleteasca sau cea trupeasca....
Nu stiu care durere e mai mare, dar stiu ca cel mai usor de suportat este intotdeauna cea care trece mai repede...si pe care vrei sa o uiti si mai repede...; problema este ca nu intotdeauna o rana cicatrizata, fie ea sufleteasca sau trupeasca , este si vindecata in intregime... te poti trezi , dupa luni sau ani, cu reaparitii misterioase- aduse in viata ta printr-un hazard controlat- ale unor situatii sau dureri pe care le credeai rezolvate, despre care nici nun te mai durea capul... ;le-am trecut deja la "experienta de viata", iti spui, plin de importanta... sun rezolvate... pe mine, problema asta nu ma mai deranjeaza ...o pot gestiona , o stiu controla...psihic, fizic sau emotional... si ... surpriza... descoperi cu stupoare ca nu e asa: problema te mai deranjeaza, situatia te mai enerveaza, sufletul te mai doare...
Perfect ! Ce-i de  facut?
Cel mai greu cred ca este sa nu te mai minti singur ca problema e rezolvata...
Cel mai greu cred ca este sa vezi de ce anume te deranjeaza, ce lectie ti se repeta, de ce nu ai invatat-o... ce mai ai de facut... cum reactionezi... astfel incat durerea sa nu mai ramana in amprenta ta... fizica , mentala, sufleteasca... astfel incat sa nu te mai deranjeze, astfel incat sa te vindeci...
Da, uneori  in viata ni se repeta anumite lectii pana le invatam...
Da , uneori ne place suferinta ; devenim dependenti de ea; ne hranim din ea; uneori uitam sa mai fim fericiti... ne-am obisnuit cu tristetea... ni se pare firesc... doar face parte din viata noastra... cum sa o lepadam tocmai acum?! Mai ales ca ... ne da asa ...o nota distinctiva...
Da , uneori trebuie sa avem curajul sa lepadam din sufletul si mintea noastra Duhul Tristetii...
Uneori trebuie sa avem curajul sa ne vindecam...