marți, 22 februarie 2011
sâmbătă, 19 februarie 2011
Pacatul mental
Nu am inteles cu adevarat acest concept, decat dupa ce am vazut filmul OSTROV!
Adica... ce mare lucru... sa pacatuiesti in gand...
Si apoi, mai era si posibilitatea izbavirii...nu?!
Doar tot crestinul se roaga : " Si ne iarta noua pacatele noastre ... stiute sau nestiute... savarsite cu fapta sau cu gandul...!"
Nu am dat o prea mare importanta acestui aspect nici dupa ce am citit numeroase articole despre puterea gandului....
Adica... imi spuneam : o , ce minunat ! Gandul are o asemenea putere si insemnatate ! O , ce idee minunata! Poti sa creezi cu gandul! E extraordinar!
A , poti sa si pacatuiesti cu gandul...?! Da, stiu... dar... asta ma intereseaza mai putin... nu e asa de important si nu am timp acuma pentru asta....
Cand am vazut filmul Ostrov, m-am cutremurat! Atunci m-a izbit!
Adica...omul asta a suferit si s-a chinuit x ani, a cerut izbavirea si mantuirea sufletului sau , pentru o crima pe care nu o comisese in realitate??!!
DA, DAR MENTAL A COMIS-O!
A, ca rezultatul nu s-a produs in realitatea noastra , asta e altceva...in mintea lui s-a produs; in inima lui s-a produs... si asta a schimbat totul... asta i-a schimbat viata! Constientizarea acestui pacat a facut din el un alt om si... in cele din urma ... l-a transformat total...
Frumusetea drumului sau , puritatea in care traieste pana in ultima clipa a vietii sale , chinul care ii macina sufletul ... si modul in care ajunge , prin credinta, la Dumnezeu... e cutremurator!
Desigur , natura umana e inclinata spre a incerca pacatul ... dar , de acum inainte, de fiecare data cand voi mai pacatui "in gand", am "sa ma gandesc" la filmul Ostrov... ca sa nu uit...!
Adica... ce mare lucru... sa pacatuiesti in gand...
Si apoi, mai era si posibilitatea izbavirii...nu?!
Doar tot crestinul se roaga : " Si ne iarta noua pacatele noastre ... stiute sau nestiute... savarsite cu fapta sau cu gandul...!"
Nu am dat o prea mare importanta acestui aspect nici dupa ce am citit numeroase articole despre puterea gandului....
Adica... imi spuneam : o , ce minunat ! Gandul are o asemenea putere si insemnatate ! O , ce idee minunata! Poti sa creezi cu gandul! E extraordinar!
A , poti sa si pacatuiesti cu gandul...?! Da, stiu... dar... asta ma intereseaza mai putin... nu e asa de important si nu am timp acuma pentru asta....
Cand am vazut filmul Ostrov, m-am cutremurat! Atunci m-a izbit!
Adica...omul asta a suferit si s-a chinuit x ani, a cerut izbavirea si mantuirea sufletului sau , pentru o crima pe care nu o comisese in realitate??!!
DA, DAR MENTAL A COMIS-O!
A, ca rezultatul nu s-a produs in realitatea noastra , asta e altceva...in mintea lui s-a produs; in inima lui s-a produs... si asta a schimbat totul... asta i-a schimbat viata! Constientizarea acestui pacat a facut din el un alt om si... in cele din urma ... l-a transformat total...
Frumusetea drumului sau , puritatea in care traieste pana in ultima clipa a vietii sale , chinul care ii macina sufletul ... si modul in care ajunge , prin credinta, la Dumnezeu... e cutremurator!
Desigur , natura umana e inclinata spre a incerca pacatul ... dar , de acum inainte, de fiecare data cand voi mai pacatui "in gand", am "sa ma gandesc" la filmul Ostrov... ca sa nu uit...!
Am intalnit oameni care mi-au schimbat viata!
"Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine!"
Gabriel Garcia Marquez
Da! Am experimentat! E adevarat! Exista oameni a caror simpla prezenta in jurul tau , te poate face alt om! Exista oameni care au puterea de a transforma alti oameni! De a misca ceva in sufletul, in mintea , in inima altor persoane!
Exista oameni care, atunci cand ii intalnesti, te fac sa simti atingerea lui Dumnezeu , prin vorbele lor...prin faptele lor...
Sa fii contemporan cu astfel de oameni , e o binecuvantare!
Daca ai capacitatea sa ii recunosti!
" Si dintr-o data, am deschis , razand, ochii...
Iar ploaia a inceput sa cada peste trupul meu,
Atingandu-ma in locuri
Pe care nu stiam ca le mai simt...
Tu spui ca asa e normal :
Sa ploua vara!
Eu cred ca ploua
Pentru ca asa vrea Dumnezeu sa ma atinga...!"
Simona Gropean, "Altarul din mine", Editura EMIA, 2002.
Gabriel Garcia Marquez
Da! Am experimentat! E adevarat! Exista oameni a caror simpla prezenta in jurul tau , te poate face alt om! Exista oameni care au puterea de a transforma alti oameni! De a misca ceva in sufletul, in mintea , in inima altor persoane!
Exista oameni care, atunci cand ii intalnesti, te fac sa simti atingerea lui Dumnezeu , prin vorbele lor...prin faptele lor...
Sa fii contemporan cu astfel de oameni , e o binecuvantare!
Daca ai capacitatea sa ii recunosti!
" Si dintr-o data, am deschis , razand, ochii...
Iar ploaia a inceput sa cada peste trupul meu,
Atingandu-ma in locuri
Pe care nu stiam ca le mai simt...
Tu spui ca asa e normal :
Sa ploua vara!
Eu cred ca ploua
Pentru ca asa vrea Dumnezeu sa ma atinga...!"
Simona Gropean, "Altarul din mine", Editura EMIA, 2002.
Ganduri...
"Cand privesti o pasare, zboara alaturi de ea! Cand tragi aer in piept, asculta-ti inima!
Cand imbratisezi, deschide-ti sufletul!
Cand plangi, asculta-ti lacrimile!
Cand esti singur, multumeste!
Cand visezi, aduna-ti curajul!
Cand creezi, priveste cerul!
Cand iubesti, daruieste-te!
Cand asculti, traieste!
Cand ajuti, nu judeca!
Cand urasti, roaga-te!
Cand vorbesti, fii om!
Cand lupti, reinvie!
Cand razi, fii copil!
Cand suferi, taci!
Cat traiesti,
Zambeste,
Traieste!"
Anonim
Cand imbratisezi, deschide-ti sufletul!
Cand plangi, asculta-ti lacrimile!
Cand esti singur, multumeste!
Cand visezi, aduna-ti curajul!
Cand creezi, priveste cerul!
Cand iubesti, daruieste-te!
Cand asculti, traieste!
Cand ajuti, nu judeca!
Cand urasti, roaga-te!
Cand vorbesti, fii om!
Cand lupti, reinvie!
Cand razi, fii copil!
Cand suferi, taci!
Cat traiesti,
Zambeste,
Traieste!"
Anonim
sâmbătă, 5 februarie 2011
Am fost la Mosuni!
Pentru cine nu stie ce inseamna, Mosuni este un sat situat in apropiere de Tg. Mures, un sat cu putini romani, dar unde se face o lucrare dumnezeiasca, menita a veni in ajutorul poporului roman.
Acolo, la Mosuni, ai impresia ca traiesti intr-o alta dimensiune... acolo timpul are alte legi , acolo viata are o alta importanta, acolo, lucrurile materiale se vad ca un accesoriu al spiritualului...acolo... cerul e atat de aproape... acolo... Dumnezeu nu mai pare atat de departe....
Viata m-a dus, probabil nu intamplator, la Mosuni...ca sa pot face diferenta, trebuia sa vad...sa simt...puritatea, bucuria , implinirea pe care o traiesti in acest spatiu aparte...
Acolo sunt oameni binecuvantati de Dumnezeu, oameni care si-au pus viata in slujba si in mainile lui Dumnezeu, lucrand pentru oameni, daruindu-se oamenilor , fara nici o alta dorinta decat fericirea de a fi in aceasta lucrare....
Da ! Exista si astfel de oameni ! Ma bucur ca i-am cunoscut!
Cautand bezmetica pe Dumnezeu in afara mea si nu inima, acolo unde ar fi trebuit sa-l gasesc, eram ca si Arghezi , care striga in versuri :" Vreau sa te pipai si sa urlu : ESTE !"
Trebuia sa vad cu ochii mei ca sa cred ,sa cred ca , aici pe pamant , sunt oameni care sunt capabili de a manifesta "iubirea neconditionata". Si am vazut ! Da , sunt!
In acea puternica stare de constientizare care m-a cuprins , in intensitatea acelei trairi, mi-a fost rusine de ignoranta mea... a trebuit sa ajung acolo, sa vad , ca sa ma izbeasca sentimentul... ca sa ca nu-l mai caut pe Dumnezeu aiurea...prin carti si lucruri materiale... sa-l caut in suflet, acolo unde este sediul sau...
A incerca sa-l intelegi cu mintea umana pe Dumnezeu cel necuprins, nu este cu putinta, iar a-l cauta pe cel nevazut , atotcuprinzator, imaterial, printre cele materiale ... e o copilarie...
Daca pentru a intelege acest lucru , a trebuit sa ma duc la Mosuni, ma bucur ca am ajuns !
Si le multumesc celor care, cu toata dragostea, intretin aceasta atmosfera in bisericuta din Mosuni !
Acolo, la Mosuni, ai impresia ca traiesti intr-o alta dimensiune... acolo timpul are alte legi , acolo viata are o alta importanta, acolo, lucrurile materiale se vad ca un accesoriu al spiritualului...acolo... cerul e atat de aproape... acolo... Dumnezeu nu mai pare atat de departe....
Viata m-a dus, probabil nu intamplator, la Mosuni...ca sa pot face diferenta, trebuia sa vad...sa simt...puritatea, bucuria , implinirea pe care o traiesti in acest spatiu aparte...
Acolo sunt oameni binecuvantati de Dumnezeu, oameni care si-au pus viata in slujba si in mainile lui Dumnezeu, lucrand pentru oameni, daruindu-se oamenilor , fara nici o alta dorinta decat fericirea de a fi in aceasta lucrare....
Da ! Exista si astfel de oameni ! Ma bucur ca i-am cunoscut!
Cautand bezmetica pe Dumnezeu in afara mea si nu inima, acolo unde ar fi trebuit sa-l gasesc, eram ca si Arghezi , care striga in versuri :" Vreau sa te pipai si sa urlu : ESTE !"
Trebuia sa vad cu ochii mei ca sa cred ,sa cred ca , aici pe pamant , sunt oameni care sunt capabili de a manifesta "iubirea neconditionata". Si am vazut ! Da , sunt!
In acea puternica stare de constientizare care m-a cuprins , in intensitatea acelei trairi, mi-a fost rusine de ignoranta mea... a trebuit sa ajung acolo, sa vad , ca sa ma izbeasca sentimentul... ca sa ca nu-l mai caut pe Dumnezeu aiurea...prin carti si lucruri materiale... sa-l caut in suflet, acolo unde este sediul sau...
A incerca sa-l intelegi cu mintea umana pe Dumnezeu cel necuprins, nu este cu putinta, iar a-l cauta pe cel nevazut , atotcuprinzator, imaterial, printre cele materiale ... e o copilarie...
Daca pentru a intelege acest lucru , a trebuit sa ma duc la Mosuni, ma bucur ca am ajuns !
Si le multumesc celor care, cu toata dragostea, intretin aceasta atmosfera in bisericuta din Mosuni !
vineri, 4 februarie 2011
Mi-e drag satul romanesc
Daca "vesnicia s-a nascut la sat", atunci mi-e drag satul romanesc!
Poate pentru ca sufletul meu a ales sa ma nasc intr-un sat, poate...pentru ca-mi aduce aminte de primele experiente din viata, poate ...pentru ca am trait in mijlocul naturii, poate ... pentru ca acolo am invatat bunul simt si mi s-a intiparit dorinta de a fi OM; poate pentru ca , acolo, viata curge intr-un alt timp decat in orase. Din multe motive, mi-a ramas pentru totdeauna intiparita in inima, imaginea satului romanesc. Oriunde ar fi acest sat, pe teritoriul tarii mele, pentru mine se cheama ca sunt acasa. Orice sat prin care am trecut in drumurile mele, pentru mine a fost un sat binecuvantat. Mi-e drag sa privesc casele, oamenii, drumurile pe care intotdeauna se joaca copiii, dealurile sau luncile din jurul satului, pomii de la poarta, mi-e drag graiul in care-si vorbesc satenii, mi-e draga starea de apartenenta la sat , faptul ca acolo, toata lumea stie pe toata lumea si fiecare cunoaste ceva despre celalalt, mi-e draga aceasta infratire obligatorie, mi-e drag faptul ca , la sat intotdeauna te vizitezi cu vecinii... si ... niciodata nu esti singur!
Dar, mai ales , mi-e drag faptul ca , la sat , poti sa iesi noaptea in curte si sa privesti cerul, sa te rogi la stele , sa simti prezenta lui Dumnezeu! La sat, intotdeauna ma simt mai aproape de Dumnezeu! Si de oameni! Parca toti oamenii sunt mai frumosi la sat! Cu fetele lor ponosite, pline de riduri, cu haine vechi, cu maini batatorite...dar cu altfel de inimi! Daca sunt tristi, fata lor e atat de expresiva, parca toata lumea e trista impreuna cu ei ! Daca sunt fericiti ,bucuria le rade in ochi! Vara sau iarna , toamna sau primavara, sunt harnici , ca niste albine, se grabesc sa-si lucre pamantul... ! Au inima vesela , sunt adevarati !
Da! Mai exista inca astfel de sate in Romania! Fie ele binecuvantate !
Acolo te regasesti ! Acolo ... e vesnicia!
Poate pentru ca sufletul meu a ales sa ma nasc intr-un sat, poate...pentru ca-mi aduce aminte de primele experiente din viata, poate ...pentru ca am trait in mijlocul naturii, poate ... pentru ca acolo am invatat bunul simt si mi s-a intiparit dorinta de a fi OM; poate pentru ca , acolo, viata curge intr-un alt timp decat in orase. Din multe motive, mi-a ramas pentru totdeauna intiparita in inima, imaginea satului romanesc. Oriunde ar fi acest sat, pe teritoriul tarii mele, pentru mine se cheama ca sunt acasa. Orice sat prin care am trecut in drumurile mele, pentru mine a fost un sat binecuvantat. Mi-e drag sa privesc casele, oamenii, drumurile pe care intotdeauna se joaca copiii, dealurile sau luncile din jurul satului, pomii de la poarta, mi-e drag graiul in care-si vorbesc satenii, mi-e draga starea de apartenenta la sat , faptul ca acolo, toata lumea stie pe toata lumea si fiecare cunoaste ceva despre celalalt, mi-e draga aceasta infratire obligatorie, mi-e drag faptul ca , la sat intotdeauna te vizitezi cu vecinii... si ... niciodata nu esti singur!
Dar, mai ales , mi-e drag faptul ca , la sat , poti sa iesi noaptea in curte si sa privesti cerul, sa te rogi la stele , sa simti prezenta lui Dumnezeu! La sat, intotdeauna ma simt mai aproape de Dumnezeu! Si de oameni! Parca toti oamenii sunt mai frumosi la sat! Cu fetele lor ponosite, pline de riduri, cu haine vechi, cu maini batatorite...dar cu altfel de inimi! Daca sunt tristi, fata lor e atat de expresiva, parca toata lumea e trista impreuna cu ei ! Daca sunt fericiti ,bucuria le rade in ochi! Vara sau iarna , toamna sau primavara, sunt harnici , ca niste albine, se grabesc sa-si lucre pamantul... ! Au inima vesela , sunt adevarati !
Da! Mai exista inca astfel de sate in Romania! Fie ele binecuvantate !
Acolo te regasesti ! Acolo ... e vesnicia!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)