Iubirea infinita...

Am citit de curand un foarte frumos text scris de Parintele Argatu...
Desigur, nu l-am cunoscut personal pe Parinte, dar, citind acest text, am avut impresia ca am trait pur si simplu tot ce scrie aici...
Probabil, multi dintre noi se pot regasi in aceste randuri... si putem medita...
Daca vrem sa fim sinceri, cred ca putem incepe cu acest text...
Asadar:
"Iarta-ma,
pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
pentru visele pe care mi le-as fi putut implini si nu le-am implinit!
pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si, din teama, nu am indraznit sa pasesc!
pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta.
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, te rog ,
 iarta-ma
si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire si Lumina!"

        Atunci cand mergem garboviti pe strada, cu gandurile aiurea, plutind spre urmatoarea destinatie, mai are cineva timp... sa spuna : "Iarta-ma, Doamne!" sau "Iti multumesc , Doamne, pentru tot ce e bun si frumos in viata  mea!" ?