Durere...

          M-am intrebat adeseori, ce doare mai tare : sufletul sau trupul ? Care suferinta este mai mare? Durerea sufleteasca sau cea trupeasca....
Nu stiu care durere e mai mare, dar stiu ca cel mai usor de suportat este intotdeauna cea care trece mai repede...si pe care vrei sa o uiti si mai repede...; problema este ca nu intotdeauna o rana cicatrizata, fie ea sufleteasca sau trupeasca , este si vindecata in intregime... te poti trezi , dupa luni sau ani, cu reaparitii misterioase- aduse in viata ta printr-un hazard controlat- ale unor situatii sau dureri pe care le credeai rezolvate, despre care nici nun te mai durea capul... ;le-am trecut deja la "experienta de viata", iti spui, plin de importanta... sun rezolvate... pe mine, problema asta nu ma mai deranjeaza ...o pot gestiona , o stiu controla...psihic, fizic sau emotional... si ... surpriza... descoperi cu stupoare ca nu e asa: problema te mai deranjeaza, situatia te mai enerveaza, sufletul te mai doare...
Perfect ! Ce-i de  facut?
Cel mai greu cred ca este sa nu te mai minti singur ca problema e rezolvata...
Cel mai greu cred ca este sa vezi de ce anume te deranjeaza, ce lectie ti se repeta, de ce nu ai invatat-o... ce mai ai de facut... cum reactionezi... astfel incat durerea sa nu mai ramana in amprenta ta... fizica , mentala, sufleteasca... astfel incat sa nu te mai deranjeze, astfel incat sa te vindeci...
Da, uneori  in viata ni se repeta anumite lectii pana le invatam...
Da , uneori ne place suferinta ; devenim dependenti de ea; ne hranim din ea; uneori uitam sa mai fim fericiti... ne-am obisnuit cu tristetea... ni se pare firesc... doar face parte din viata noastra... cum sa o lepadam tocmai acum?! Mai ales ca ... ne da asa ...o nota distinctiva...
Da , uneori trebuie sa avem curajul sa lepadam din sufletul si mintea noastra Duhul Tristetii...
Uneori trebuie sa avem curajul sa ne vindecam...